Condeierul diasporei 1

Poeme de

Melania Briciu Atanasiu

Viena

Operație estetică

oscilez între mine și eu
între o lume și mai multe vieți de care
mi-aș fi dorit să uit
vorbe împroșcate la întâmplare
precum cojile de semințe scuipate printre dinți
care mi s-au încleiat de memorie
sufletul a devenit prea subțire
i s-au adâncit în colțuri ridurile
l-aș injecta cu botox la preț de promoție
pentru creierul lăsat până la genunchii
speranței
de atâtea alăptări inutile
aș cere implanturi repetate de silicon
astfel aș avea poate mai multă trecere
pe covorul roșu unde se perindă emblematic
în haine de gală toate ipocriziile
la decernarea premiului cel mare
pentru euforia unei singure clipe de glorie
doar orgoliul ajuns în metastază poate fi
cea mai aspră pedeapsă

Ideal de frumusețe

prin eclectica repetatelor amintiri
singura pavăză

de groaza oglinzilor

ochii mari și rotunzi

copilul cu o mie de sulițe în suflet

și doar o sută de platoșe

era adevărul prea greu

iar minciuna prea șerpuitoare

nu avea destul antidot împotriva

otrăvii care

își împrăștia veninul în cea mai mărginașă

celulă

o cărămidă de rău doar una cerșea

adolescența sa manieristă

foamea de prea-plinul de viață umbrită

demoni rânjeau satisfăcuți

"vei urî oamenii

și toate iluziile tale pe îngeri baroci

încropite

se vor prăbuși până la ultima"

avea o mie de sulițe în suflet

iar platoșă doar una

s-a împodobit tinerețea

cu explozii șerpuitoare de vise

dar le-a frânt gerul

acelei patrii închipuite prea lung

niciodată atinsă

ninsori de clipe adulmecau domol mai întâi

apoi năvăleau în crivăț năpraznic

cât de bătrân e copilul acum

dar din eclectica repetatelor amintiri

mai încearcă să-și clădească

un ideal de frumusețe

La Arcanu amintirile mi-au fost

luate cu arcanul

Arcanu poate nici nu a fost

l-a inventat un copil solitar care

clădea din cioburi de sticlă palate pentru

furnici

Geza bácsi este desigur o nălucire

îngenuncheată

în fața păstrăvilor-curcubeu