2.Trădarea de la Curtea Regală
Mă doare că pe tine nu te doare,
Ce faci în momentul în care inima ta moare?
Și îți pierzi încrederea în toată lumea din cauza ei,
Nu toți sunt ca ea, dar majoritatea domină și vrei
Ca să întâlnești, o dată și o dată,
O fată care sincer să te placă
Dar nu o găsești, și nu o sa te găsească
Fiindcă ești prea fraier și nu crezi că o să te lovească
Așteptai momentul când o să se îndrăgostească,
Că a fost dragoste la prima vedere
Și v-ați iubit probabil prea devreme,
A fost frumos cât a fost, dar acum e doar tăcere.
Împărăteasa ta, cea care îți era alături
Acum a plecat, și te-a lăsat alături,
Poate te ia mai târziu, sau poate te aruncă
Poate a fost doar o falsă, ce te trădează că o sluga:
Tu niciodată nu vei trece peste a mea poruncă
Pleacă de aici, să nu te vad pe lângă,
Imperiul meu măreț și porțile castelului
Dacă încerci să vii, ajungi în focul iadului.
Bat în lemn, când spun că o să te mai plac,
Așa cum mă bat iudeii, ca pe Iisus Împărat
Îmi curge sânge din tot corpul, și lacrimi din inimă
Fiindcă a fost o minciuna totul, și n-a avut limită.
Limita e cerul și pământul libertatea,
Din cauza ta am vrut să mă împrietenesc cu moartea
Dar nu tu îmi dai putere și speranța c-o să pot:
Mereu m-am pus pe mine nu pe alții pe primul loc.
Eu sunt împăratul suprem pe tabla de joc:
Nu-mi dobori imperiul doar cu o armă de foc.