3.Tronul
Pe tron, stau doar conducători măreți:
Împărați, voievozi, lorzi și regi
Unu mai presus ca altul, care mai de care,
Dar era unul mai puternic și pe jos și călare.
Stătea pe tron mândru, de ce a făcut și ce-o să facă.
De cât era de capabil și de bazat
Dar lumea râdea de el, era penibil de fapt:
"Nu ai făcut nimic, de ce ești împărat?
Te crezi peste toți și ești doar un neobrăzat".
La cele auzite, schimbarea a început:
Încerca orice, să vadă la ce era priceput :
Știa să scrie versuri, mediocre ce e clar
A încercat și altele, dar era în zadar.
Timpul a trecut, împăratul tot continua
Și între timp conducea perfect și împărăția,
Scria carte după carte, lumea le citea:
"Meriți tronul de cristal, Înălțimea Ta"
De atunci, viața împăratului înflorea
O cunoscuse pe Împărăteasă, dar acesta îl lăsa,
Mereu la greu până când acesta a izgonit-o
Nu a mai putut să stea lângă o influența negativă.
Legenda spune că și acum, împăratul scrie,
Stând pe tronul de cristal, în împărăție
Imperiul se extindea, avea victorie după victorie,
Cucerea lumea întreagă, doar cu o poezie.