4.Castelul
În curtea castelului, e mulțime mare,
Lumea venea că să vadă împăratul
Dar nu era un împărat oarecare
Era cel mai cunoscut, că el nu exista altul.
Predica și spunea vorbe alese
Stătea doar cu personalități mărețe
Ce au realizat ceva, în viața lor
Și stătea mereu mândru pe tron.
Tronul de cristal, coroana de aur
Curtenii loiali și în castel tezaur,
Plin de comori și bijuterii rare
În temniță sunt închise numai fiare.
Castelu-i mare, bogat, impunător
Nu mai exista niciunul asemănător.
Picturi gravate pe pereți
Cu chipuri de sfinți și regi
Care te ajută când limitele ți le-ntreci.
Podul de lemn de abanos
Peste care treci râul prăpăstios,
Prins cu zale de fier
De mărețul castel.
Zidurile cetății , dure ca bazaltul,
Pregătite oricând să reziste la asaltul
Pe care orice armată, oricât de bine pregătită
Nu a reușit niciodată să le învingă.
Tunuri de război, ostenii înarmați
Mereu pregătiți să iasă fruntași:
Spadasini, călăreți, boieri și arcași
Întotdeauna luptă pentru împărat
Că împăratul nu mișcă mult pe tablă
El primește întotdeauna totul pe tavă.