5.Împăratul
O viață am, o trăiesc ca un împărat,
Pentru succesul pe care îl am o să calc,
Și pe cranii, poate chiar și pe cadavre,
Lingușitori, dușmani, toți o să fie oase.
Nu sunt egoist, se numește realism
Ce mă interesează este doar să îi domin,
Să fiu la conducere când pe adversari îi termin,
Dar nu pot reuși singur, împreună reușim.
Orice împărat, are nevoie de o armata,
Un sfetnic, urmaș și o împărăteasa,
Fiecare cu rolul său bine determinat,
Astfel împăratul e pregătit de atac.
Mândru în frunte, coroana pe cap,
Armata în spate, călare pe cal,
Împărăteasa mereu îl ghidează,
Îi este alături, și îl motivează.
Sfetnicul, îi dă sfaturi temporare,
Îl ajută când un pericol apare,
Îl ajută sasă rămână concentrat,
Indiferent dacă e în apărare sau atac.
Crucea pe scuturi, săbiile în mână,
Întreaga armată e pregătită de luptă:
Mereu învingător, mereu sus,
Împăratul niciodată nu s-a supus,
N-are egal si n-are nici adversar,
Printre toate gloabele e singurul armăsar.