7.Carnavalul
E zi de sărbătoare, carnaval la palat,
Tot poporul vine la celebrul bal mascat:
Mâncare, băutură, dansuri de remarcat,
Muzică, distracție, toate de neuitat.
Pentru a intra, singura regulă este:
Fiecare om să aibă o mască cu o poveste:
Chiar dacă uneori, poate este greu,
Să mai porți una peste cele ce le porți mereu.
Boierii purtau măști ce semnificau fericirea,
Țărănimea avea măști ce creiona amăgirea.
În spatele măștilor, realitatea era alta:
Era poate chiar invers, nemulțumiți de soarta
Fiecăruia dintre ei, poate dorind mai mult,
Sau poate mulțumindu-se fiecare cu atât.
După cum spuneam, lumea se distra:
Dansa, bea și mânca, altfel comunica
Pentru că purtau măști, nu știau cu cine vorbesc :
Nu conta dacă ești țăran sau din neam boieresc.
Chiar și împărații noștri purtau astăzi măști:
Măști simple, ca toți oamenii pe care îi cunoști.
După carnaval, măștile le-au lăsat,
Doar pe cele de petrecere, nu pe cele de zi cu zi,
Că aparențele aparent te-au cam înșelat:
Nu-l cunoști nici pe omul cu care dormi în pat.
O mască pusă bine, acolo unde trebuie,
Poate înfrumuseța ceva sigur o să te sperie
Masca te protejează, de răul altora,
Dar te rog, nu o purta non-stop și nu o abuza.