8.Cândva
Mă plictisești, cândva mă fascinai
Nu mă suporți, cândva mă iubeai,
Te-ai rătăcit prin complexitate? Folosește busola,
Ceas scump la mână, dar ai tot 50 ora.
Să îmi dau seama ca ura îți înflorește,
E floare la ureche; cât a-i zice pește,
Ajung pe val, zici că-s doar asocieri,
Tot ce scriu e bun, n-am nevoie de păreri.
Cândva mi-ai spus că o să mă susții,
Când a început să plouă nu m-ai putut adăposti,
Suntem tineri, nu gândim ca niște copii,
Nu mai suntem noi, dar sigur vor fii alții,
Inima mea e situată la tine în prea multe situații,
Nu are rost să pui suflet în relații,
Tot ce faci e doar să te rănești:
Ești părăsit fix când începi să iubești.
Încă îmi pasă că ție nu îți mai pasă ,
Dar o să-mi treacă, sunt într-o pasă mai proastă.
Mort după tine, am pierdut timpul de pomană,
Ție nu ți-a păsat, vedeai totul din panoramă,
Iar eu uitasem să fac o privire de ansamblu,
Prețios și fragil, atârn de-un fir de ață, ca un candelabru.