1 1.Timpul
Am fost încrezător, acum nici nu mă-ncred,
În tot ce îmi zice lumea rău pe net,
Tot ce ne desparte e un simplu ecran,
Dar tot se fac victime, în zadar.
Încercăm sa oprim tot ce am pornit,
Toți vor s-o facă, nimeni n-a reușit,
Mă tot cioplesc, încă necioplit,
O sculptură de lemn, finalizată-n timp.
Că oamenii vor să câștige clipind
Nu le mai place să piardă zâmbind,
Și că au motive de satisfacție se mint,
Mă uit la becul stins, nu știu cum să-l aprind,
Că lumina nu-mi vine când eu o strig.
Prețuiești o persoană după ce-a murit,
Nu ți-a mai greșit fiindcă n-a mai avut timp,
Motivul că s-a dus, e încă nelămurit,
Chiar și așa, rămâi înmărmurit.
Și tot te minți că o să fie bine,
Că o să zâmbești începând de mâine,
Că timpul trece, la fel și problemele,
Și că o să rămâi fără nicio temere.
Nu timpul le rezolvă singur pe toate,
Trebuie să-l pună cineva pe roate,
Cineva va trebui să îl împingă
Nu toate vin de la sine, persoană naivă.
Încă te minți că o să fie bine,
Că trece timpul și soarele vine,
Că norii poate o să se risipească,
Acel "poate" încă poate să mă îngrozească.
Mă tem de el cum mă tem de cel de Sus
Mereu am pus pe alții mult mai presus,
Că am uitat sa fiu rațional e puțin spus,
Citești ce scriu, poate zici că-s dus,
Dar așa îi ziceau și evreii lui Iisus.