Vrăjeli și vorbe aruncate în vânt,
Nici măcar ea nu credea vreun cuvânt.
Mă simt, ca un frate abandonat,
Iar tu ești o soră căreia nu i a păsat
De fratele ei, pe care l-ai lăsat
Cu inima pusă pe tavă și înjunghiat.
După ceva timp, mi-a zis că mă place
Dar nu orișicum, ci ca pe un frate,
Da ce frate-i ăla de nu-i dai mesaj,
De fapt era spre scăpare un pasaj.
Mă uit pe cer și văd stele legate
Sunt constelații, mii și miliarde
Am răspunsul, dar caut întrebarea
Încerc mereu să dau cu uitarea
Dar nu pot, și mă alin cu evitarea.
Pentru mine, erai atribut
Că îmi schimbai starea la fiecare minut.
Totul depindea de tine, parcă erai soarele
Dar începuseră să îți apună razele.
Sunt cu conștiința împăcată, dar inima e spulberată
Am trecut peste, gen trenul calea ferata,
Asta e viața mea, să o judeci n-ai cum:
Iubesc, sufăr și învăț: Să fiu un om mai bun.
Asta e viața mea, să o înțelegi n-ai cum:
Că nici eu nu am înțeles-o până acum.