8.Somnambul
Poate că dorm, dar somnul nu-i veșnic,
Sicriul e patul, lumina pe sfeșnic,
Ceară pe jos, ce are de curge?
Îmbibată în lacrimi, lacrimi de sânge:
False, îndurerate sau de care or fii ele:
Când întru în groapă nu plec și cu avere.
Da' poate dacă-mi cânți, o să dorm liniștit,
Veșnica pomenire până la asfințit,
C-am trăit până acum, da' am fost somnambul,
Mă duc unde mi-a fost locul de-atunci până acum.
Că nu simt nimic ce-i drept, poate este doar un vis,
Care se termină: văd cum cad în abis,
Dar orice sfârșit se termină cu un nou început:
Coșmarul înfiorător, de mine de mult conceput.
Și dacă o să mă trezesc, măcar să mă trezesc la realitate,
Nu vreau să putrezesc, vreau să trăiesc prin fapte,
Să mă bucur de ce-a rămas, nu să plâng de ce a fost:
Vreau să-mi fie casa, nu mormântul adăpost.