3.Traseul
Poate că pare roz, dar nu a fost așa niciodată
Pot spune că am avut o copilărie ciudată
Nu în sensul bun, ci aproape în cel mai rău
Scene d-alea nu se petreceau nici în capul tău.
Încă de mic, am crescut fără părinți,
Când aveam 3 ani, au plecat la muncă la străini,
Pentru un trai mai bun, un salariu mai decent
Dar au uitat de mine, un copil inocent.
M-au crescut bunicii, mi-au întărit caracterul,
M-au făcut să rezist la greutăți la fel ca fierul
Să uit ce mă apasă și să las în urmă totul
Să merg mai departe și să ignor zgomotul,
Și scenele rămase, acolo, în mintea mea
Marcaje permanente, întipărite pe retină
Aș fii vrut să pot să-i iert, dar nu sunt ei de vină.
Odată plecați, părea că duc o viață bună,
Când colo, tata, se dăduse pe bautură,
Ascundea prin dulap, sticlele goale de bere
Încă îl urăsc că a făcut-o să sufere.
Când eram mic, venea și se juca
5 sau 10 minute, iar după mă batea,
E clar că băutura mintea-i întuneca
Și nu știa că mai târziu, amar va regreta.
Turna, turna, turna, nu se mai oprea
Odată i-a venit rău, aproape că murea,
Mama încerca să-l oprească, în zadar, nu reușea
Așa că l-a trimis înapoi în Romania.
A stat cât a stat, până am făcut eu 8 ani
Și după s-au despărțit, poate că a fost mai bine așa.
După divorț, ambii s-au recăsătorit
Au uitat că au un copil, pe care l-au părăsit
Poate destinul a vrut să fie așa,
4 oameni sunt fericiți, în defavoarea mea