7.Personal

Iar pentru că poezia asta este mult prea personală,
O să treacă peste lume din nou neobservată,
Degeaba încerc să-i ajut, explicându-le ce simt,
Că ei în continuare că vor fii bine se mint.
Ocolesc probleme, fiindcă nu pot să le rezolv,
Ca să salvezi lumea nu tre’ să fii super erou,
Ca să stingi un foc interior, nu trebuie să fii pompier,
Ai nevoie doar de o lacrimă înghețată de ger.

Dacă v-ați despărțit, stai liniștit că o să treacă,
Așa cum a trecut și când te-ai despărțit prima oară,
Știi cum se zice: prima dragoste nu se uită,
Așa cum se poate destrăma o familie unită.
După zeci de an de prietenie, posibil să vă certați,
Și e doar la voia sorții dacă vă mai împăcați.
Îți moare cineva drag, nu mai poți sa îl revezi,
Doar în amintiri și poze, fiind târziu să îl salvezi.
Aparent toată lumea ia totul prea personal,
Dorind să se curețe după ce joacă murdar.

Pun seara capul pe pernă, cu conștiința împăcată,
Că a mai trecut o zi monotonă, repetată a suta oară:
Încerc să ajut lumea, cu o piesă rațională,
Dar din păcate pentru lume este mult prea personală.