3.Versuri
Doar eu cu foaia, stau și mă gândesc,
Despre ce să fie următorul vers,
Despre viața mea si despre cum e ea,
Sau despre fata ce mi-a făcut bucăți inima,
Poate o să scriu și câte ceva,
Despre cum scriu și evoluția mea,
Sau despre cum am căzut și nimeni nu m-a ridicat,
Eram la înălțime, m-ai împins și am picat.
Nu alerg după succes,
Poate cad și mă rănesc,
Vreau doar timp să îți demonstrez,
De ce sunt capabil să îți ilustrez:
În mintea ta bolnavă, cu gândirea mea curată,
Nu ți-ai fii imaginat că pot face asta vreodată.
Nici eu nu mă credeam, când însumi îmi spuneam :
Că voi scrie versuri, de fapt singur mă opream,
Dar nici nu pornisem, și acum că am pornit,
Am plecat cu demaraj, nu mă oprește nimic.
N-am putut sau poate doar n-am vrut
Ăsta a fost un semn că trebuie să vreau mai mult.
Nu mă vând pentru că nimeni nu m-ar cumpăra,
Și asta nu pentru că lumea de fapt nu m-ar vrea,
Nimeni nu-și permite să plătească valoarea mea.