7.Filme
Se anunță că-ncepe filmul, genul dramatic,
Realizat în alb-negru, de data asta nu cromatic
Actori în distribuție: noi doi împreună,
Scena acțiunii: pe pătură sub clar de lună.
Că a început frumos, dar s-a sfârșit tragic,
Acțiunea e fantastică, sentimentul este magic,
Se petrece în mai multe acte și mai multe scene:
Regizorul scoate ochii din scenariu și ridică din sprâncene :
Sunt prea nemulțumit, așa nu se mai poate,
Lumea nu mă vrea, filme nu mai putem scoate.
Ce scriu eu e pentru restul mult prea personal,
Scenariul meu e făcut din alt material,
Și poate d-asta nu mă înțelege de fapt lumea,
Zice că-s depresiv și că mă plâng de-an pulea.
Când ceva e frumos, zic că nu-i adevărat,
Nu era nimic armonios de unde vin eu: din iad.
Ești prea clișeică, d-aia îți faci filme-n cap:
Nu sunt cel mai bun actor, dar tot am interpretat,
Că țin la tine și că măcar puțin îmi pasă:
Eu sunt scenaristul, cântă la altă masă.
Așa se-ncheie filmul, ăsta a fost finalul,
Acțiunea n-a mai existat, n-a fost terminat scenariul.