5.Marmură
Fragil, dar prețios, ca o placă de marmură
Dacă se sparge, nu se mai repară,
Ca un apus, sau poate ca un răsărit,
Ca o raza de soare ce strălucește palid
Sau ca un nor ce plutește încrezător infinit,
În orizontul albastru, aparent nemărginit.
Am văzut de mai multe ori eșecul
Decât a văzut soarele pământul,
Am trăit atâtea dezamăgiri, nici nu te duce gândul
Dacă le-aș fi numărat, aș fi pierdut de mult rândul.
Lucruri mărunte, ce m-au făcut să cred
Că oamenii se schimbă atunci când au ei chef.
Lucruri mari n-am realizat, încă în viața mea
Dar scriu și îți povestesc, să vezi cum este ea.
Că am ajuns să fiu fragil din cauza unora
Ce nu dădeau 2 lei pe mine, iar eu pe ei toată viața.
Oamenii nu vor să te uite
Dar uită sa-și amintească
Că au promis că n-o să te lase
E prea târziu să recunoască.
Fragil, dar prețios, ca o placă de marmură
Murmur, suspin si trag, probabil a pagubă
Ca nu vei mai vrea sa fii, lângă mine vreodata
Voi reuși și singur, greșeala ta-i deja soldată
Iar tu defapt nu mi-ai dat putere, aproape niciodată.