DESPRE PROPRIETATE ȘI BUNURI 8
Art. 555. Conținutul dreptului de proprietate privată.
(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi
perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Art. 916. Noțiune.
(1) Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care
îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar.
(2) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică, în mod corespunzător, şi în privinţa posesorului care se comportă ca un
titular al altui drept real, cu excepţia drepturilor reale de garanţie.
Art. 919. Prezumția de posesie și prezumția de proprietate.
(1) Până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor
(3)Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.
Art. 551. Drepturile reale.
Sunt drepturi reale:
1.dreptul de proprietate;- dreptul de superficie;
- dreptul de uzufruct;
- dreptul de uz;
- dreptul de abitaţie;
- dreptul de servitute;
- dreptul de administrare;
- dreptul de concesiune;
- dreptul de folosinţă;
- drepturile reale de garanţie;
- alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.
Art. 12. Libertatea de a dispune.
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.
Art. 984. Noțiune și categorii.
(1) Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte,
în favoarea unei alte persoane.
(2)Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament.
1.2. Clasificarea bunurilor..........................................................................................
Întrucât în definiția dreptului de proprietate apare noțiunea de bunuri, cu obiecte ale proprietății,
considerăm necesar a face o sumară clasificare a acestora. Codul civil, prin conținutul art. 535,
definește bunurile ca fiind acele lucruri corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui
drept patrimonial ( drept care poate fi evaluat în bani și care aparține unei persoane fizice sau
juridice ).
Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existență materială, fizică, fiind ușor perceptibile
simțurilor omului, precum un teren, o casă, o mașină, un telefon mobil etc.
Bunurile necorporale sunt acele bunuri care au o valoare economică ce poate fi determinată, însă au
o existență abstractă. Se pot distinge mai multe tipuri de astfel de bunuri : a) bunuri a căror existență
este strâns legată de o activitate economică în curs de desfășurare, cum ar fi un fond de comerț ; b)
bunuri a căror existență provine dintr-o activitate materializată în creații spirituale, ca de exemplu,
drepturile de autor și cele conexe acestora sau drepturile de proprietate industrială ; c) titlurile de
valoare : acțiuni, obligațiuni, instrumente financiare derivate ; d) efectele de comerț : cambia, biletul
la ordin, cecul, drepturile de creanță. Pe lângă această primă clasificare a bunurilor, efectuată în
raport cu modul lor de percepere cu ajutorul simțurilor omului, bunurile mai pot fi :
bunuri imobile și bunuri mobile ;
bunuri determinate individual și bunuri determinate generic ;
bunuri fungibile și bunuri nefungibile ;
bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile ;
bunuri divizibile și bunuri indivizibile ;
bunuri principale și bunuri accesorii ;