TRANSMISIUNEA MOȘTENIRII 103
efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moștenitor, decât în cazul în care a
acceptat moștenirea.
Totodată, în ipoteza în care succesibilul decedează, fără a-și fi exercitat dreptul de opțiune
succesorală, moștenitorii acestuia îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil
dreptului de opțiune privind moștenirea, potrivit art. 1105 din Codul civil. Concret, dacă părintele -
în calitate de succesibil al părintelui lui, decedat anterior - decedează, fără să-și fi exprimat dreptul de
opțiune succesorală, în intervalul
de 1 an de zile, copiii acestuia, separat, fiecare pentru partea sa, își pot exercita dreptul de opțiune
succesorală în termen de 1 an - cu aplicarea dispozițiilor art. 1103 alin. (1) lit. d) din Codul civil.
Art. 1103. Termenul de opțiune succesorală.
(1) Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.
(2) Termenul de opţiune curge:
a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul
morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă
dată;
(c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest
legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază
vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
(3) Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi
repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.
Art. 36. Drepturile copilului conceput.
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu. Dispozițiile art.
412 referitoare la timpul legal al concepțiunii sunt aplicabile.
Art. 412. Timpul legal al concepțiunii.
(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al
concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din
intervalul de
timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.
Art. 947. Comunicarea hotărârii.
(3)Cand este cazul, dispozitivul hotararii de declarare a mortii va fi notat in cartea funciara si se va inregistra in
registrul
comertului, in registrul succesoral, precum si in alte registre publice.
Art. 2532. Cazurile generale de suspendare a prescripției.
Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:- în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă
majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu
constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului
de prescripţie;
Art. 2522. Repunerea în termenul de prescripție.
(1) Cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere
organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei.
(2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea
unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au
justificat depăşirea termenului de prescripţie.
Art. 2535. Beneficiul suspendării prescripției.
Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere,
afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Art. 1113. Reducerea termenului de opțiune.
(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea
procedurii
prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui
termen stabilit de instanţa judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la Art. 1103.
(2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanţa judecătorească este considerat că a renunţat la
moştenire.