TRANSMISIUNEA MOȘTENIRII 104
Art. 1104. Prorogarea termenului.
(1) În cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului anterior exercitării dreptului de opţiune succesorală,
termenul de opţiune nu se va împlini mai devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de
inventariere.
(2) Pe durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu excepţia cazului în care a
acceptat moştenirea.
Art. 1105. Retransmiterea dreptului de opțiune.
(1) Moştenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare
pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), partea succesibilului care renunţă profită celorlalţi moştenitori ai autorului său.Efectele acceptării
Dreptul de a accepta moștenirea se naște la data deschiderii moștenirii ( data decesului persoanei
fizice care lasă moștenirea ), acest drept revenind tuturor persoanelor care au vocație la moștenire în
temeiul legii ( moștenire legală ) sau ca rezultat al voinței defunctului, exprimată prin testament
( moștenire testamentară ).
Succesibilii, care au vocație la moștenire, odată cu aceptatea acesteia, din punct de vedere juridic,
devin moștenitori legali sau moștenitori testamentari ( legatari universali, legatari cu titlu universal
sau legatari cu titlu particular ). Deoarece moștenirea, astfel cum este definită prin conținutul art. 953
din Codul civil : „( ...) este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau
mai multe persoane în ființă ” ; iar, potrivit art. 31 alin. (1) din codul civil : „Orice persoană fizică
(...) este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani
și aparțin acesteia ”, rezultă că prin actul acceptării moștenirii, moștenitorii își asumă atât averea
defunctului, cât și datoriile care o grefează, acceptarea, potrivit art. 1114 alin. (1) din Codul civil,
consolidând transmiterea moștenirii.
Moștenitorii legali și legatarii universali sau legatarii cu titlu universal, conform dispozițiilor art.
1114 alin. (2) din Codul civil, răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii, numai cu bunurile din
patrimoniul succesoral, în cota-parte cuvenită din aceasta.
În ceea ce-i privește pe legatarii cu titlu particular, potrivit art. 1114 alin. (3) din Codul civil, aceștia
nu sunt obligați să suporte datoriile și sarcinile moștenirii, decât în situațiile următoare :
- dacă cel care lasă moștenirea ( testatorul ) a stabilit în mod expres, prin dispoziție testamentară,
acest lucru ; - dacă testatorul lasă prin testament dispoziții privitoare la o altă moștenire culeasă de el și purtătoare
de sarcini și obligații nelichidate, legatarii cu titlu particular răspund pentru stingerea acestor sarcini
și obligații ; - dacă bunurile moștenirii sunt insuficiente pentru plata sarcinilor și obligațiilor moștenirii.
Art. 1114. Efectele acceptării.
(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.
(2) Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii
numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin excepţie, el răspunde
pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:
a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;
b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată
încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;
c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii.
(4) În cazul înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în patrimoniul succesoral
prin efectul subrogaţiei pot fi afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor moştenirii.