PARTAJUL SUCCESORAL 116
Art. 541. Universalitatea de fapt.
(1)Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie
comună stabilită prin voinţa acesteia sau prin lege.
(2)Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau
raporturi juridice distincte.
Art. 1143. Starea de indiviziune.
(1) Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune,
chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.Partajul voluntar
După deschiderea moștenirii, în general, începe procedura succesorală necontencioasă, care a fost
dată de lege în competența notariatelor publice. În esență, este vorba de rezolvarea cauzelor
succesorale nelitigioase, în care există înțelegere deplină între moștenitori, privitor la toate
problemele pe care le ridică corecta și justa rezolvare a cauzei. Într-o astfel de situație, partajul, astfel
cum am iterat anterior, se realizează pe cale convențională, purtând denumirea juridică de partaj
voluntar și fiind reglementat prin dispozițiile art. 1144 din Codul civil.
Sesizarea notarului public, pentru deschiderea procedurii succesorale notariale, se face de către cei
interesați, de către parchet, după caz, sau de către primăria comunală, orășenească sau municipală -
în situația moștenirii vacante. Însă, trebuie să reținem că nu orice notar public are competența legală
de soluționarea procedurii sucesorale, competența acestuia fiind dată de locul deschiderii moștenirii,
astfel cum este stipulat în conținutul art. 954 alin. (2-4 ) din Codul civil. Totodată, în temeiul
sesizării și la cererea persoanelor interesate, notarul public, are obligația să constate care sunt
moștenitorii și, potrivit art. 1145 din Codul civil, va lua măsuri conservatorii, în tot sau în
parte,asupra bunurilor moștenirii.
Dacă între moștenitori există o deplină înțelegere asupra stabilirii masei succesorale și a drepturilor
ce li se cuvin, notarul public întocmește și eliberează certificatul de moștenitor, care face dovada, atât
a calității de moștenitor, cât și a cotelor-părți din moștenire ce se cuvin fiecăruia dintre moștenitori.
În cadrul procedurii succesorale notariale se poate efectua și partajul voluntar prin stabilirea și
împărțirea prin contract a dreptului fiecărui moștenitor, acest procedeu având avantajul că partajul
voluntar se face în scris și se poate dovedi prin însuși certificatul de moștenitor, care poate fi pus în
executare, ca și o hotărâre judecătorească de partaj judiciar. Ca un adendum, precizăm că, convenția
de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, dacă printre bunurile
succesorale se află imobile.
Dacă, în cadrul procedurii succesorale notariale, moștenitorii își contestă calitatea sau nu se înțeleg
asupra partajului bunurilor succesorale, notarul public are obligația să constate printr-o încheiere
neînțelegerile ivite și să îndrume părțile să ceară soluționarea lor pe cale judecătorească, suspendând
procedura succesorală.
Procedura succesorală notarială nu este obligatorie, când de la început, între părți, există neînțelegeri,
aceștia se pot adresa direct instanței judecătorești cu acțiune de ieșire din indiviziune ( acțiune de
partaj ).
Art. 1144. Partajul voluntar.
(1)Dacă toţi moştenitorii sunt prezenţi şi au capacitate de exerciţiu deplină, partajul se poate realiza prin bună
învoială forma şi prin actul pe care părţile le convin. Dacă printre bunurile succesorale se află
imobile,convenţiade partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(2)Dacă nu sunt prezenţi toţi moştenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub interdicţie
judecătorească
ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile moştenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar
se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute.
Art. 954. Deschiderea moștenirii.
(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul
de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.