PROPRIETATEA COMUNĂ 29
Art. 358. Partajul în timpul regimului comunității.
(1) În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă
autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere.
(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri comune.
(4) Regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărţite
potrivit acestui articol.
Notă : Potrivit Legii nr. 71/2011 : Art. 36 „(1) Dispozițiile art. 358 sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în
vigoare a Codului civil, dacă actul de împărțire a bunurilor comune se încheie după această dată. (2)În cazul cererilor de
împărțire a bunurilor
comune aflate în curs de judecată în prima instanță la data intrării în vigoare a Codului civil, instanța de judecată poate
dispune împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor temeinice”.3.5. Starea de indiviziune și partajul...........................................................................
Vom detalia puțin, în cele ce urmează, și noțiunea juridică de indiviziune, în principal ca efect al
moștenirii legale sau testamentare.
Indiviziunea este o formă de existență a patrimoniului și se caracterizează prin faptul că mai multe
persoane sunt proprietari comuni ai unor cote-părți asupra mai multor bunuri. În cadrul proprietății
comune pe cote-părți ( obișnuită sau forțată ), dreptul fiecărui proprietar, așa cum am aspectat
anterior, este stabilit printr-o fracțiune ( cotă-parte ), de 1/2, 1/3, 1/4 etc. Această cotă este abstractă
și nu este, în mod clar și expres, determinată. Este vorba de un concurs de drepturi separate și
independente. Când acest concurs are ca obiect un singur bun ( un teren, o casă etc. ) este vorba de
așa - numita coproprietate, iar când concursul de drepturi se referă la mai multe bunuri - adică, la o
universalitate de bunuri, cum se mai spune în limbajul juridic, al cărei sediu juridic se găsește în
dispozițiile art. 541 din Codul civil - avem de-a face cu starea de indiviziune propriu - zisă, situație
care apare, de regulă, între comoștenitorii unei succesiuni. Deci, de obicei, starea de indiviziune,
izvorăște din succesiune - de exemplu, fiecare din cei doi copii moștenesc jumătate din toate bunurile
care au aparținut părintelui lor decedat ; bunurile care li se cuvin urmând a fi identificate clar și
expres, cu ocazia efectuării partajului succesoral.
Indiviziunea se poate naște nu numai din succesiune, ci și dintr-o convenție sau poate fi stabilită prin
lege, la fel cum poate apărea ca un efect al desfacerii căsătoriei - prilej cu ocazia căruia, comunitatea
devălmașă a soților se transformă într-o indiviziune.
Coproprietatea comună pe cote-părți și în devălmășie pot înceta prin ieșirea din indiviziune, nimeni
neputând fi obligat să rămână în indiviziune. Această posibilitate este reglementată de lege - în cazul
particular al moștenirii ( succesiunii ) - posibilitatea fiind prevăzută prin dispozițiile art. 1143 alin. (1)
din Codul civil, și se poate realiza : a) pe cale convențională - prin instituția partajului succesoral
voluntar, reglementată la art. 1144 din Codul civil - dacă toți moștenitorii / coproprietarii sunt
prezenți și au capacitate de exercițiu deplină, și sunt de acord ; b) pe cale judiciară - în cazul în care
moștenitorii / coproprietarii, nu se înțeleg sau nu reușesc să ajungă la o înțelegere privind partajul
( împărțeala ).
Prin urmare, orice stare de indiviziune, indiferent de izvorul ei - moștenire, comunitate de bunuri
între soți, contrat, etc. - încetează prin partaj.
Partajul poate fi voluntar, în atare situație încheindu-se în scris și oral ( nu pentru bunuri imobile, caz
în care, convenția de partaj, trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute ),
înțelegere care în practică intervine frecvent în cadrul procedurii notariale.
În cazul în care părțile nu pot ajunge la o înțelegere, calea de încetare a indiviziunii este acțiunea de
partaj, cunoscută în practică și sub denumirea de acțiune de ieșire din indiviziune.
Pentru a putea înțelege, mai bine, întreaga complexitate de probleme pe care le ridică partajul, în
general, și partajul succesoral în particular, ținând seama de strânsa legătură existentă între
problemele de drept material și cele de drept procedural, vom trata pe larg subiectul în Capitolul 7.