MOȘTENIREA 35
în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia
notarului public celui dintâi sesizat.
(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării
proceduriisuccesorale este instanţa judecătorească.
Notă : Potrivit Legii nr. 71/2011 : Art. 92. „Dispozițiile art. 954 alin. (3) și (4) din Codul civil se aplică numai
procedurilor succesorale notariale sau juducuare începute după intrarea în vigoare a Codului civil ”.Stabilirea datei morții prezintă o importanță juridică deosebită, întrucât prin ea se determină :
a) data la care începe „starea de indiviziune”, izvorâtă din moștenire, indiviziunea fiind o formă de
existență a patrimoniului, caracterizată prin faptul că mai multe persoane devin proprietari comuni ai
unor cote-părți din patrimoniul defunctului, oricare dintre aceste persoane putând să ceară ieșirea
din indiviziune, potrivit dispozițiilor art. 1143 alin (1) din Codul civil ;
b) moștenitorii care, la data decesului, au capacitatea de a moșteni și vocație la moștenire ( a se
vedea pct. 4.3 Condițiile cerute pentru a putea moșteni ) ;
c) momentul de la care începe să curgă termenul de acceptare / renunțare la moștenire sau până la ce
moment retroactivează acesta, termene care, în general, sunt de 1 an de la data deschiderii moștenirii,
potrivit art. 1103 alin. (1) din Codul civil ;
d) aplicarea legii în vigoare la data decesului, în cazul unui conflict de legi în timp - a se vedea art.6
din Codul civil.
Art. 1143. Starea de indiviziune.
(1)Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din
indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.
Art. 6. Aplicarea în timp a legii civile.
(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi
nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a
săvârşirii ori producerii lor.
(4) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi
sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor
legii noi.
(4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în
întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
(5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după
intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
(6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior
intrării învigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia
legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de
vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.În ceea ce privește coordonata domiciliului defunctului, aceasta este importantă pentru că determină
competența teritorială a notarului public în ceea ce privește procedura succesorală necontencioasă
( notarială ) și, totodată, competența teritorială a judecătoriei în cazul procedurii contencioase,
ipotezele fiind dezvoltate în conținutul art. 954 alin. (2),(3) și (4) din Codul civil - inserat într-o notă
anterioară, în integralitate.
O situație particulară a coordonatei domiciliului apare în ipoteza în care domiciliul defunctului nu se
află pe teritoriul României, iar în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România. Potrivit
art. 954 alin. (3) teza finală - „Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în
România, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat”.
Cu toate acestea, dacă defunctul a avut reședința obișnuită în alt stat, prin reședință obișnuită
înțelegându-se locuința principală - a se vedea art. 2570 alin. (1) și (2) din Codul civil - moștenirea,
conform art. 2633 din Codul civil, va fi supusă legii statului respectiv.
Totuși, un cetățean român, chiar în condițiile aspectate în paragraful anterior, poate să aleagă - prin
dispoziție testamentară - ca lege aplicabilă moștenirii în ansamblul ei, legea românescă, potrivit
dispozițiilor art. 2634 din Codul civil.