MOȘTENIREA 36
Art. 2570. Determinarea și proba reședinței obișnuite.
(1) În sensul prezentei cărţi, reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este în statul în care persoana îşi are locuinţa
principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare. Reşedinţa obişnuită a unei persoane fizice
acţionând în exerciţiul activităţii sale profesionale este locul unde această persoană are stabilimentul său principal.
(2) Pentru determinarea locuinţei principale vor fi avute în vedere acele circumstanţe personale şi profesionale care
indică legături durabile cu statul respectiv sau intenţia de a stabili asemenea legătur
Art. 2633. Legea aplicabilă.
Moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită.
Art. 2634. Alegerea legii aplicabile.
(1) O persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetăţenie o are.
(2) Existenţa şi validitatea consimţământului exprimat prin declaraţia de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii
alese pentru a cârmui moştenirea.
(3) Declaraţia de alegere a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condiţiile unei
dispoziţii pentru cauză de moarte. Tot astfel, modificarea sau revocarea de către testator a unei asemenea
desemnări a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce priveşte forma, condiţiile de modificare sau de
revocare a unei dispoziţii pentru cauză de moarte.
O ultimă chestiune privitoare la deschiderea unei moșteniri este : dacă se pot face acte juridice în
legătură cu o moștenire care nu a fost deschisă ( respectiv, în legătură cu moștenirea unei persoane
care este în viață )? Potrivit dispozițiilor art. 956 din Codul civil, astfel de acte nu se pot face, fiind
lovite de nulitate absolută - nulitatea reprezentând o sancțiune care lipsește total sau parțial de efecte
actul efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau formă, nulitatea fiind absolută atunci
când cerința nerespectată este instituită printr-o normă legală care ocrotește un interes public. Sunt
lovite de nulitate absolută :
- declarațiile de acceptatre a unei moșteniri nedeschise ;
- declarațiile de renunțare la o moștenire nedeschisă ;
- actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi pe care cineva le-ar putea
dobândi la deschiderea unei moșteniri, care nu este încă deschisă.
Art. 956. Actele juridice asupra moștenirii nedeschise.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi
eventuale asupraunei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la
aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care
s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii.
4.3. Condițiile cerute pentru a putea moșteni................................................................
Indiferent de felul moștenirii, legală sau testamentară, Codul civil prevede trei condiții pentru ca o
persoană să poată moșteni, și anume :
- să existe în momentul deschiderii moștenirii ;
- să nu fie nedemnă ;
- să aibă vocație la moștenire.
a) Să existe în momentul deschiderii moștenirii. Orice persoană care este în ființă ( există ) la data
deschiderii moștenirii are capacitatea de a moșteni, potrivit dispozițiilor art. 957 alin. (1) din Codul
civil. Chiar și copilul conceput , dar nenăscut, este considerat că există și are capacitatea de a moșteni,
cu condiția de a se naște viu, conform art. 36 din Codul civil, coroborat cu art. 412 privind timpul
legal al concepției ; în timp ce copilul născut mort este considerat că nu există.
De asemenea, persoana dispărută este socotită a fi în viață ( în ființă ) și, bineînțeles, susceptibilă a
avea capacitatea de a moșteni, în situația în care nu a intervenit o hotărâre judecătorească
declarativă de moarte, rămasă definitivă, astfel cum stipulează art. 53 din Codul civil.
Totodată, persoana juridică, de la data actului de înființare, moment în care dobândește capacitatea
de a avea drepturi și obligații, potrivit art. 205 din codul civil ; și fundațiile testamentare, din