TESTAMENTUL ȘI DONAȚIA 67
Astfel, filiația față de mamă rezultă din faptul nașteriii, ea putând fi stabilită, după caz, și prin
recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească definitivă ; în timp ce filiația față de tatăl din afara
căsătoriei se stabilește prin recunoaștere - făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin
înscris autentic sau prin testament - , ori prin hotărâre judecătorească definitivă ( a se vedea art. 408
alin. (1) și (3), 415 alin. (2) și 416 din Codul civil ).
- desemnarea de către părintele - testator a persoanei care poate fi numită tutore al copilului /
copiilor săi, în ipoteza în care părintele - testator, în momentul morții sale, exercita singur autoritatea
părintească, desemnarea putând fi revocată oricând de către părinte, atât timp cât este în viață ( a se
vedea art. 114 alin. (1) și (3) din Codul civil ) ; - înlăturarea unei persoane de la posibilitatea de a fi numită tutore al copilului / copiilor părintelui -
testator, după decesul acestuia ( a se vedea art. 113 alin. (1) lit. g) din Codul civil ) ; - dispoziții referitoare la numirea de executori testamentari ;
- dispoziții privitoare la modalitatea de realizare a funeraliilor testatorului, în lipsa acestora urmând a
fi respectată, în ordine, voința soțului supraviețuitor, părinților, descendenților, rudelor în linie
colaterală până la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ( în ipoteza
existenței unui testament, în care, însă, nu au fost lăsate dispoziții referitoare la funeralii ) ori - în
ipoteza moștenirii vacante - dispoziția primarului localității în a cărei rază teritorială a avut loc
decesul ( a se vedea art. 80 din Codul civil ) ; - exprimarea acordului testatorului privitor la prelevarea de organe, după decesul acestuia, ori,
interzicerea efectuării acestei proceduri, în lipsa acestora urmând a fi respectată ordinea de voință
aspectată în paragraful anterior ( a se vedea art. 81 din Codul civil ); - iertarea nedemnului și înlăturarea în acest fel a efectelor nedemnității de drept sau judiciare ( a se
vedea art. 961 alin. (1) din Codul civil ); etc.
Art. 1054. Clasificarea legatelor.
(1) Legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Art. 1055. Legatul universal.
Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga
moştenire.
Art. 1056. Legatul cu titlu universal.
(1) Legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o
fracţiune a moştenirii.
(2) Prin fracţiune a moştenirii se înţelege:
a) fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta;
b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cotepărţi din universalitatea bunurilor
determinate după natura sau provenienţa lor.
Art. 1057. Legatul cu titlu particular.
Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular.
Art. 408. Modurile de stabilire a filiației.
(1) Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii; ea se poate stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre
judecătorească.
(3)Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.
Art. 415. Felurile recunoașterii.
(2) Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.
Art. 416. Formele recunoașterii.
(1) Recunoaşterea poate fi făcută prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.
(2) Dacă recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare
civilă competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă.
(3) Recunoaşterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.
Art. 114. Desemnarea tutorelui de către părinte.
(1) Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, ori, după
caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.
(3)Desemnarea făcută în condiţiile prezentului articol poate fi revocată oricând de către părinte, chiar şi printr-un
înscris sub semnătură privată.
Art. 113. Persoanele care nu pot fi numite tutore.
(1) Nu poate fi tutore:
g)cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morţii,
autoritatea părintească.