TESTAMENTUL ȘI DONAȚIA 73
Reducțiunea liberalităților excesive, este operațiunea prin care, după deschiderea moștenirii,
liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt reduse ( sunt supuse reducțiunii ) la nivelul
acesteia, în temeiul unei cereri făcute de oricare dintre moștenitorii rezervatari, ori de sucesorii lor
sau, după caz, de creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari, potrivit dispozițiilor art. 1092
și 1093 din Codul civil.
De regulă, reducțiunea liberalităților care încalcă ( depășesc ) rezerva succesorală, potrivit art. 1094
din Codul civil, se realizează prin buna învoială a celor interesați, în cadrul procedurii succesorale
notariale.
Totuși, în situația în care părțile interesate nu pot ajunge la o învoială, notarul competent are
obligația să constate, printr-o încheiere, neînțelegerile ivite și să îndrume părțile să ceară soluționarea
lor pe cale judecătorească și să suspende procedura succesorală. De asemenea, este necesar să
precizăm că, în situația
în care există mai mulți moștenitori rezervatari, reducțiunea liberalității operează și profită numai
moștenitorului care a cerut-o!
Art. 1092. Modul de operare.
După deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere.
Art. 1093. Persoanele care pot cere reducțiunea.
Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor,
precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.
Art. 1094. Căile de realizare a reducțiunii.
(1) Reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesaţi.
(2) În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie
sau pe cale de acţiune, după caz.
(3)În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite
celui care a cerut-o şi profită numai acestuia.
Dreptul moștenitorilor rezervatari de a intenta acțiune în reducțiune a liberalităților excesive este
afectat de un termen de prescripție general de 3 ani, care curge, potrivit art. 1095 din Codul civil :
- de la data deschiderii moștenirii sau, după caz, de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut
posesia bunurilor care formează obiectul liberalităților, respectiv dreptul de a avea și a deține efectiv
bunurile ( de exemplu, în cazul unui contract de donație încheiat de către defunct și de care
moștenitorii rezervatari aveau cunoștință ) ; - de la data la care moștenitorii rezervatari au cunoscut liberalitățile excesive
Trebuie remarcat că, dreptul la acțiune în reducțiune a liberalităților excesive este imprescriptibil,
după caz, cu condiția acceptării moștenirii în termenul prevăzut de lege, potrivit art. 2502 din Codul
civil.
Art. 1095. Termenul de prescripție.
(1) Dreptul la acţiunea în reducţiune a liberalităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii
moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează
obiectul liberalităţilor.
(2) În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de
prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv.
(3) Excepţia de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv.
Art. 2502. Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune. Cazuri.
(1) Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau
obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.
(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:
- acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel;
- acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;
- acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;
- acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie
stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.