TESTAMENTUL ȘI DONAȚIA 85
În cele ce urmează, astfel cum am precizat anterior, vom face o trecere în revistă a aspectelor
privitoare la donațiile indirecte, donațiile deghizate și darurile manuale.
Donația indirectă
Contractul de donație este un act solemn, a cărui validitate este supusă îndeplinirii unor condiții de
formă, absența acestora conducând la nulitatea contractului. Există, însă, situații în care o persoană
dorește să recompenseze o altă persoană, dar nu prin intermediul unui contract de donație, ci a unui
alt act juridic. În acest caz avem de a face cu o donație indirectă, pentru care nu mai este necesară
forma autentică, inclusiv pentru acceptarea ei. Desigur, și la donația indirectă nu este suficient
consimțământul donatorului, fiind necesar și acordul donatarului, în lipsa acestuia, ne vom afla doar
în prezența unei oferte.
Donația indirectă, se poate concretiza în mai multe forme, și anume :
- plata unei rente viagere - a se vedea art. 2242 din Codul civil - cu titlu gratuit în folosul unei terțe
persoane, potrivit art. 2243 alin. (2) din Codul civil. De exemplu, o persoană vinde un imobil și prin
intermediul clauzelor contractuale, poate cere cumpărătorului ca, pe lângă prețul pe care trebuie să îl
plătească, să achite și o sumă de bani, lunar, trimestrial, anual, către o terță persoană, cu titlu de rentă
viageră. Astfel, donația indirectă, devine parte constituentă a prețului vânzării și nu trebuie să
îmbrace o formă autentică. - prin remiterea de datorie, cu sediul juridic în dispozițiile art. 1629 din Codul civil, creditorul îl
gratifică pe debitor, renunțând la creanța sa și predând debitorului titlul original al creanței, potrivit
art. 1503 din Codul civil ; - prin renunțarea la un drept. De exemplu, în materia moștenirii, renunțarea la moștenire făcută de
unul dintre succesori, va profita celorlalți moștenitori, potrivit art. 1121 alin.(2) din Codul civil. - printr-un contract de asigurare pe viață - a se vedea art. 2199 din Codul civil. Astfel, primele de
asigurare achitate de contractantul asigurării, reprezintă donații indirecte în favoarea terțului
beneficiar al contractului. - stipulația în favoarea unei alte persoane, când este făcută pentru a recompensa acea persoană,
îmbracă forma donației indirecte, producând efecte din momentul în care a fost acceptată de
beneficiar - a se vedea art. 1284 și art. 1286 alin. (1) din Codul civil.
Art. 2242. Noțiune.
(1) Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite
persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe
durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate.
Art. 2243. Modurile de constituire.
(2)Atunci când renta viageră este stipulată în favoarea unui terţ, chiar dacă acesta o primeşte cu titlu gratuit, contractul nu
este supus formei prevăzute pentru donaţie.
Art. 1269. Noțiune.
(1) Remiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligaţia sa.
(2) Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul.
Art. 1503. Remiterea înscrisului original al creanței.
(1) Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanţei, făcută de creditor către debitor, unul din
codebitori sau fideiusor, naşte prezumţia stingerii obligaţiei prin plată. Proba contrară revine celui interesat să
dovedească stingerea obligaţiei pe altă cale.
(2) Dacă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul are dreptul să probeze că
remiterea s-a făcut pentru un alt motiv decât stingerea obligaţiei.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că intrarea persoanelor menţionate la alin. (1) în posesia înscrisului original
al creanţei s-a făcut printr-o remitere voluntară din partea creditorului.
Art. 1121. Efectele renunțării.
(2)Partea renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi
diminuat-o
dacă ar fi acceptat moştenirea.
Art. 2199. Noțiune.
(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului,
iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz,
asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.