- Mamacita! Jessy... arăţi... Oao!
- Exact aceasi reacţie am avut-o şi eu. Mă simt atât de ciudat şi atât de...
lejeră. - Nu sunt fericită pentru situaţia care te-a adus în stadiul ăsta, dar poate
asta o să-ţi de de înţeles un lucru. Nouă tu, nouă viaţă. Poate asta este
momentul perfect să o i-ei de la capăt cu toate şi să încerci să laşi în urmă
tot ce te-a rănit. - Poate că ai dreptate, lasă-mă să mă obişnuiesc puţin în noua mea piele şi
voi încerca să îmi fac un plan de început de viaţă.
Trebuie să recunosc că mersul cu Sam la muncă mi-a făcut foarte bine,
prima zi mă simţeam exact ca un peşte pe uscat, dar cu zilele care treceau,
trecea şi senzaţia aia. Am cunoscut-o pe Karla şi este exact cum a descris-o
Sam... e amuzantă, dulce şi îmi place la nebunie accentul ăla italian pe care
îl are. Biroul lui Sam este destul de mare, are o masă mare pe care
desenează şi face schiţe, un scaun de birou şi două fotolii de cealaltă parte
a mesei şi vreo trei manechine pe care probează hainele înainte să le
trimită la cusut, plus câteva cuiere şi o bară cu umeraşe pe care sunt
atârnate nenumărate accesorii, curele, materiale şi poşete. Îmi place să o
ajut, mă simt utilă şi Grace mi-a propus să muncesc pentru ea, că
magazioner. Să aşez hainele pe umeraşe, să le etichetez, să le ambalez şi tot
ceea ce ţine de aranjatul hainelor înainte să plece din magazin. Am acceptat
fără să stau pe gânduri, este şansa mea să încep de la zero şi am de gând să
profit de ea din plin. Zilele parcă au început să capete sens din nou, însă
nopţile rămân la fel, mintea mea se opreşte în loc şi îl văd doar pe el...
durerea este mereu acolo, dorul de el mă macină pe dinăuntru şi mă lăsa
fără aer. Atacurile de panică din timpul nopţii nu mă abandonează nicicum,
mama e singura care reuşeşte să mă calmeze şi îmi pare nespus de rău că
trebuie să o supun la chinul de a se trezi în fiecare noapte să mă liniştească,
dar nu e ceva ce pot controla, ci pur şi simplu se întâmplă.