de la bicicleta între Sam şi Karla. Merită să se bucure de succes alături de
iubita ei. I-au un pahar de şampanie de pe o masă şi mă opresc lângă scena
amenajată în mijlocul salonului, pe care o trupă de muzicanţi fredonează un
jazz lejer, numai bun de ascultat. O văd pe Sam la o masă, vorbeşte la
telefon cu cineva şi pare cam încruntată. Închide telefonul şi îmi face semn
să mă apropii.
- Jess, ieşi puţin pe terasă, Samuel e afară şi nu ştie în ce direcţie să se
îndrepte. - Ah, ok, mă duc acum. Of, cerule oare cât pot să mai rezist pe tocurile astea
infernale? Mă dor picioarele îngrozitor.
Ies în terasă şi mă uit în jur după Samuel, priveliştea este încântătoare şi
aerul acesta înmiresmat de flori îmi umple plămânii cu o aromă incredibilă.
Nu îl văd nicăieri pe Samuel, dar mai aştept puţin, poate trebuie să apară.
- Jessica...
Oh, nu, vocea asta care se aude din spatele meu nu poate fi al lui Samuel...
dar nici a lui... nu are ce să caute aici, nu poate să-mi facă asta, abia am
început să îmi revin, dar inima îmi urlă în piept că vrea să-l vadă... Mă întorc
încet şi îmi ţin respiraţia... şi îl văd. E el, e cel care mă readus la viaţă şi apoi
m-a îngropat. E cel mai frumos vis al meu şi cel mai groaznic coşmar, în
aceeaşi persoană. Simt cum lacrimile încearcă să îmi inunde ochii, dar înghit
în sec şi le trimit înapoi. Ajunge cu atâtea lacrimi, nu vreau să îi dau
satisfacţia de a mă vedea suferind în faţa lui. Nu vreau să vadă că a reuşit să
mă distrugă complet.
- Jessica... te rog, te implor... poţi să mă asculţi puţin? Şi apoi dacă decizi că
nu mai vrei să mă vezi, îţi jur că voi dispărea pentru totdeauna din viaţa ta.
Are o voce stinsă, e la câţiva paşi depărtare de mine şi sper să rămână
acolo, mi-e frică de modul în care ar reacţiona corpul meu dacă s-ar apropia
mai mult. Are o pereche de blugi negri pe el şi un tricou negru, mulat pe