corp. Acelaşi corp superb care odată credeam că îmi aparţine numai mie.
Nu are şapcă şi văd că are o vânătaie la ochiul drept şi buza spartă în oltul
gurii. Pare... extenuat, obosit şi nedormit, dar tot e cel mai frumos chip pe
care l-am văzut vreodată.
- Ce anume a mai rămas de zis, Bruce? Tu ai continuat cu viaţa ta alături de
fată pe care o iubeşti şi eu am continuat cu a mea... Ce altceva ar mai fi de
spus între noi? - Jessica, te rog... cinci minute... acordă-mi doar cinci minute, doar atât îţi
mai cer şi apoi te las în pace, dacă aşa vrei. - Cinci minute Bruce, nu o secundă mai mult.
Încerc din răsputeri să îmi păstrez calmul şi să nu încep să plâng, dar e al
naibii de greu, toate amintirile pe care am încercat să le îngrop, încep să
răsară că florile de primăvară. Mă forţez să menţin o figură fermă, dar nu
ştiu cât de reuşită e.
- Ok. Doamne... arăţi incredibil, eşti atât de frumoasă şi de...
- Bruce, patru minute şi treizeci...
- Ok, gata, am înţeles. Mă urăşti atât de tare încât abia mă suporţi lângă
tine. Jessica, dă-mi voie să îţi explic mai întâi ce s-a întâmplat în ziua aia la
atelier. - Bruce, am înţeles exact ce s-a întâmplat, am văzut şi am auzit totul, nu mai
e nimic de explicat, iubirea vieţii tale s-a întors şi tu eşti fericit cu ea... de ce
să mai dezgropăm morţii? - Nuuuuu... opreşte-te, nu e aşa... eu nu sunt cu Rebeka, nu e nici o iubire
între noi... ascultă-mă te rog. Nu mai am nici o treabă cu ea. Nu vreau să te
mint şi nici să îţi ascund nimic, chiar dacă vei decide să nu mă ierţi, vreau să
fiu împăcat cu gândul că ţi-am spus eu tot. Întoarcerea lui Rebeka m-a dat
complet peste cap, nu am mai văzut-o de la accidentul mamei mele. Pur şi