- Ar trebui să închizi geamurile când pleci de acasă, altfel cineva s-ar putea
cocoţa pe scara de flori şi ţi-ar intra în cameră.
Vorbeşte încet, uşor amuzat şi dacă nu mă înşel... e beat.
- Bruce, ce cauţi aici?
- Esti cu Samuel acum? De aia nu vrei să mă ierţi?
- Poftim? Bineînţeles că nu şi chiar dacă ar fi aşa, nu văd de ce ar fi treaba
ta. Întoarce-te cu spatele, vreau să mă schimb.
Se împleticeşte pe picioare şi când se întoarce, cade în fund şi se reazămă
cu spatele de pat. E cu spatele la mine şi trag cămaşa de noapte (cadou de
la mama) de pe scaun şi mi-o trag repede pe cap.
- Jessica... iartă-mă, am înnebunit de gelozie când te-am văzut la braţ cu
Samuel, credeam că... of doamne, ce mă fac eu? Ce fac eu cu toată iubirea
asta pe care o am pentru tine? Nu mai pot să o ţin închisă în mine, nu mai
suport să stau departe de tine, am trecut prin flăcările iadului fără tine.
Plânge zgomotos şi da cu pumnul în podea şi mi se rupe inima când îl văd
aşa, dar nu pot să cedez atât de repede. Mă aşez în faţa lui pe jos, în
genunchi şi îi ridic capul în sus.
- Bruce, uită-te la mine. Nu face aşa te rog, asta ai vrut să spui când ai zis că
vei deveni mai bun şi că îmi vei recâştiga încrederea? Să vi beat la miezul
nopţii şi să intri pe geam? Aşa crezi tu că vei obţine iertarea mea? Ai condus
beat până aici? - Nu mai ştiu ce fac... gelozia m-a orbit... iartă-mă Jess, promit că nu am să
mai fac aşa, dar înţelege-mă te rog, mi-a fost atât de frică că te-am pierdut
pentru totdeauna încât am luat-o razna. Nu am condus beat, am băut în
maşina cât am aşteptat în faţa casei tale ca să ajungi acasă. Îmi cer scuze,
Jess, am să plec acum, promit că nu voi mai veni niciodată în stadiul ăsta la
uşa ta.