privirea pe chipul lui... a rămas la fel de perfect şi de frumos ca întotdeauna.
Aş vrea să îi ating buzele astea care mă fac să înnebunesc, să îi trec mâna
peste maxilarul proeminent şi să îi aşez un pupic peste vânătaia din colţul
ochiului... deschide ochii încet şi clipeşte uşor, un zâmbet care îţi taie
respiraţia i se aşează pe buze şi mă priveşte ca pe o apariţie angelică.
- Buna dimineaţa frumoaso.
Îmi dreg vocea şi mă ridic repede de lângă el. Nu pot să cedez zâmbetului
lui, nu pot să trec peste tot ce mi-a făcut aşa uşor.
- Buna dimineaţa, hai sus că trebuie să mă pregătesc. S-a auzit uşa de la
intrare deci mama a plecat la muncă, aşa că poţi să ieşi pe uşă. - Pot să beau o cafea mai întâi?
- Bruce, nu întinde coarda...
- Dar nu fac nimic, doar vreau să beau o cafea şi atât... cât timp te
pregăteşti tu, eu mă duc jos să pregătesc cafeaua. - Ok, dar bei cafeaua şi pleci, ne-am înţeles?
- Da, doamnă.
Ok, sunt gata. Mi-am luat o rochiţă scurtă sportivă, albastră, cu tenişi albi şi
cu nelipsita coada de cal în vârful capului. M-am dat cu puţin rimel şi puţin
luciu de buze (Sam mi-a adus o oglindă de la muncă). Îmi i-au gentuţă tip
portofel, telefonul şi cobor scările. Bruce e rezemat de masă de la bucătărie
cu cană de cafea în mână şi rămâne blocat cu cană la gura când mă vede.
- Ai băut cafeaua?
- D...d... da. Ţi-am pus şi ţie, cu o linguriţă da miere aşa cum îţi place ţie.
- Mersi.
- Doamne Jessica cât de dor mi-a fost de tine. Arăţi atât de bine, eşti atât de