Raiul din iadul meu

(alinanecula) #1

ştiu câtă durere ţi-am cauzat, sunt sigur că nu voi reuşi niciodată să mă iert.
Sunt un parazit pe pământ care a cauzat doar durere celor pe care i-am
iubit... mamei mele, ţie... Nu merit viaţa asta, nu ştiu ce să fac cu ea, la ce e
bună fără voi în ea? Sunt atât de laş încât la aproape opt luni de la moartea
mamei, nu am fost odată să îi duc o floare la mormânt şi mă urăsc pentru
asta, dar nu pot... nu vreau să văd numele ei scris pe o bucată de marmură
rece, nu vreau să cred că e acolo dedesubt, singură... Mi-a fost frică să vin la
uşa ta, nu puteam să mai îndur încă o dată privirea aceea plină de
dezamăgire şi chin pe care o aveai în ziua aceea la atelier. Asta sunt eu... un
laş şi un nemernic care a dat cu piciorul la unicele fiinţe care intradevar
dădeau sens vieţii lui. Spune-mi tu Jessica! Spune-mi ce să fac cu viaţa asta?
Nu o vreau! Nu fără tine în ea!


Lacrimile îmi curg pe obraji, una după alta... mi se rupe inima să îl văd atât
de chinuit şi aş vrea doar să îl i-au în braţe şi să îi alin toate durerile fizice şi
psihice. Dar în acelaşi timp nu pot să uit toată suferinţa la care el m-a
supus... nu pot să-l las să creadă că oricând vrea mă poate răni, pentru că
eu îl voi ierta. Nu aşa de repede... Îi prind chipul cu ambele mâini şi mă uit
în ochii lui.



  • Bruce... ascultă-mă, e prea devreme să îţi spun că am să te iert. Dar dacă
    tu nu îţi pui puţină ordine în viaţă şi nu îţi alegi o cale pe care să mergi, cum
    pot să am încredere în tine? Şti că niciodată nu ţi-am cerut nimic, pentru
    mine erai perfect aşa cu erai... dar acum toată viaţa ta e un haos total, a
    mea la fel... hai să ne revenim puţin amândoi şi să ne gândim bine la ce
    vrem să facem cu viaţa noastră şi în primul rând să decidem cine vrem să
    fim şi abia apoi să vorbim despre noi ca un întreg, ok? Doar atunci când
    viaţa noastră va avea un sens fără să depindă de o persoană anume, atunci
    vom putea spune că suntem pregătiţi să parcurgem strada aia cu cineva
    alături. Poate toate astea ni s-au întâmplat pentru că ne-am grăbit prea
    tare, nu am avut timp suficient să ne cunoaştem destul de bine şi s-a
    produs catastrofă asta care ne-a înghiţit pe amândoi. Demonstrează-mi că
    poţi să mergi şi singur fără să cazi şi apoi dacă va fi cazul, vom merge

Free download pdf