mă uit în sus, în ochii lui din care curge o lacrimă, în jos pe obraz.
- Te iubesc Jessica. Te iubesc atât de mult şi voi face orice să mă ierţi şi să
îmi mai dai o şansă. - Si eu te iubesc Bruce... dar nu vreau să crezi că supărarea mi-a trecut. Încă
sunt extrem de supărată şi de dezamăgită şi asta mai cere timp, dar nu mai
puteam să rezist, aveam o nevoie disperată de un sărut de al tău. - Nici nu îţi cer mai mult Jess, mă mulţumesc cu orice poţi să îmi oferi şi voi
avea răbdare până când vei decide tu. Dar din păcate nu pot să mă satur
doar cu unu, mi-au lipsit prea mult buzele tale.
Şi mă învăluie din nou într-un sărut interminabil şi simt cum piesă cu piesa
încep să se unească în bucăţile din inima mea. Încă mai sunt câteva sute
bune, dar e un început. Am ştiut dintotdeauna că el e singurul care poate să
lipească toate bucăţile la loc şi să mă completeze, doar că mi-a fost frică să
recunosc. Şi încă mi-e frică, teribil de frică că fac o greşeală şi că bucăţile vor
ajunge scrum, dar nu pot să îi rezist, este mai presus de mine, iubirea pe
care o am pentru el este mult prea puternică. Binele pe care mi-l face
prezentă lui este mult mai triumfător decât răul din absenţa lui. Încă de
când l-am cunoscut, am ştiut întotdeauna că el este raiul din iadul meu şi că
doar datorită lui am încercat să las în urma infernul din care am ieşit.
- Inainte să ne întoarcem acasă, putem să facem o plimbare, te rog? Doar
dacă nu ai alte planuri pentru azi. - Ies cu Sam şi cu Karla mai pe seară să mâncăm ceva, dar până atunci nu
am nimic de făcut.
Ne-am plimbat pe malul mării, ţinându-ne de mână ca doi îndrăgostiţi. Mi-a
povestit multe despre cariera lui de luptător care s-a încheiat din cauză că
mama lui nu mai suporta să îl vadă tot timpul plin de răni, chiar dacă câştiga
şi până la urma urmei era doar un sport. Se temea că într-o zi un meci îi va
provoca răni ireparabile, cum se întâmplă destul de des pe ring. S-a