Samuel pentru că îi era frică de el, se dusese deja la poliţie dar îi era frică că
Samuel o să se răzbune şi mai rău pe ea. Am vorbit cu Samuel şi am încercat
să îi explic că aşa ceva nu se face şi că a fost gelos degeaba, eu nu aveam
nici o treabă cu Rebeka. Abia după câteva luni bune după ce s-au despărţit,
eu m-am pus cu ea, dar şi atunci l-am întrebat mai întâi dacă îl deranjează şi
mi-a spus că nu, că el pentru Rebeka nu simte nimic. Nu ţi-am spus nimic
până acum pentru că nu am vrut să şti şi despre partea asta a lui, am rămas
amici şi nu vreau să îl vorbesc de rău, eu ştiu că el încă mai îmi poartă
ranchiună şi în ziua de azi, dar amândoi am crescut şi ne-am mai maturizat,
aia era viaţa noastră de puştani de cartier.
- Nu... nu... nu ştiu ce să zic... m-ai lăsat fără cuvinte... dar aşa cum ai spus şi
tu, eraţi puştani atunci, apoi eu m-am înţeles bine cu el de la început, de
când munceam pentru el şi e unul dintre puţinii prieteni pe care îi am. Nu
îmi place să judec o persoană fără să o cunosc, iar el s-a dovedit mereu a fi
doar un bun prieten şi atât. Nu trebuie să îţi faci griji, ştiu să pun distanţă
când trebuie, dar nu cred că e asta cazul. E doar o cafea cu un amic, nu o
întâlnire romantică la lumina lumânării. - Ok, Jessy... nu vreau să crezi că încerc să te manipulez, eşti liberă să ieşi cu
cine vrei, dar te avertizez... la primul semn că sare calul, uit de toată
prietenia şi amiciţia şi îl distrug. - Te asigur că nu va fi cazul. Mergem?
Suntem pe 42th St, pe undeva prin spatele parcului şi Bruce parchează
maşina în dreptul unui garaj închis. Oare ce facem aici? Asta vroia să îmi
arate?
- Haide Jess, am ajuns.
- Aici??? Ce e aici?
- Sti când m-a sunat avocatul săptămâna asta şi eram nervos pentru că mi-a
zis că au venit banii de la asigurare, pentru accidentul mamei? Şi ţi-am spus