- Mama... aaa aici erai. Închide ochii, am o surpriză pentru tine. Danny,
asigurate că nu se uită ok? - Ok, surioară mă ocup eu.
- Ce e cu atâta mister, copiii mei?
- Ai răbdare... acum poţi să îi deschizi.
- MAMA! TATĂ! Voi... voi sunteţi aici!
- Oh, Mary... scumpa noastră faţă, ne-a fost atât de dor de tine... nu pot să
cred că au trecut atâţia ani de când nu te-am mai văzut. Dumnezeu să îi
binecuvânteze pe Jessica şi pe Danny pentru că ne-au ajutat să ajungem aici
şi să ne vedem fiica şi nepoţii. - Mama, habar n-ai cât de mult mi-ai lipsit... şi tu la fel tata... credeam că nu
am să vă mai văd niciodată. - Si tu mi-ai lipsit, fata tatei... nu poţi să îţi imaginezi cât de mult.
Ochii mi se umplu de lacrimi când îi văd atât de fericiţi şi sunt atât de
bucuroasă că împreună cu Danny şi cu Bruce am reuşit să îi aducem
împreună pe mama şi pe bunicii noştri după atâţia ani. Relaţia dintre noi a
devenit mult mai strânsă de când tata a murit şi mama vorbea aproape
zilnic cu ei la telefon şi le-a promis că de îndată ce va avea posibilitatea se
va duce să îi vadă, dar ultima dată când am vorbit cu bunica la telefon mi-a
spus cât de mult şi-ar dori să facă o vacanţă în locul ei natal şi aşa s-a născut
planul nostru de ai aduce aici. Nici un copil nu ar trebui să fie ţinut departe
de părinţii lui, oricât de mare ar fi, dorul şi nevoia de părinţi nu dispare
niciodată.
Mă uit în jurul meu şi inima mea se umple de bucurie şi serenitate. Faptul
că sunt înconjurată de toate persoanele importante din viaţa mea mă face
să mă emoţionez până la lacrimi. Asta este cea mai frumoasă cină în familie
de care am avut parte vreodată. Mamă, bunicii, Danny şi Sarah, Sam şi Karla