şi eu mă duc în parc, Samuel m-a sunat să facem o plimbare şi să bem o
cafea.
- A, ok... păi vorbesc cu Karla şi când ieşim, poate trecem şi noi pe acolo. Vai
mamă, dar sunt grele nu glumă, rochii, rochii dar parcă car bolovani. - Haide... mai puţină vorba, mai multă mişcare... ai grijă să nu te răstorni cu
tot cu ele pe scări. - Ai dreptate, du-te tu prima, în caz de ceva, măcar aterizez pe tine.
- Ce mă bucur să văd că şti că poţi să te bazezi pe mine în orice situaţie. Hai,
urmează-mă... păcat că nu mai sunt aşa pufoasă că înainte, măcar aterizai
pe moale.
Am crezut că nu se mai termina ziua asta, văd numai coduri de bare şi
etichete în faţa ochilor. Mă dor mâinile îngrozitor, dar am scăpat. Nu am
avut timp nici să i-au prânzul şi stomacul meu îmi cam dă de ştire... îi trimit
un mesaj la Samuel să îmi cumpere şi o gogoaşă şi mă urc în taxi. Ajung
după vreo douăzeci de minute, îl văd pe o bancă cu cafelele în mână şi îmi
face semn din cap că m-a văzut.
- Hei, Samuel. Mă aştepţi de mult?
- Buna, Jess... nu, acum am ajuns şi eu, am fost peste drum să i-au cafea şi
gogoaşă. Poftim. - Oooo, mulţumesc, sunt lihnită... azi la muncă abia am avut timp să respir.
Dar tu cum de nu eşti la bar? - Sora mea mai mare s-a întors din vacanţă şi în ultimul timp m-a ajutat
destul de mult cu barul, aşa că se descurca o seară fără mine. Dar tu, cum
de eşti singură? Bruce ţi-a dat voie să ieşi singură?
Nu prea îmi place tonul lui, dar totuşi îi răspund. Cred că e cazul să aflu dacă
el chiar spera la mai mult decât o prietenie, sau sunt doar ceilalţi care au
interpretat greşit totul. Măcar să clarific odată toată situaţia asta.