sutien... strâng cât pot de tare cu dinţii de căuşul din gură, simt cum mi se
întoarce stomacul şi nu vreau să mă gândesc că o să facă asta... nu vreau să
cred că o să mă violeze. Mă priveşte exact ca un lup înainte să îşi devoreze
prada şi continuă cu atingerile mai jos pe abdomen. Se apleacă deasupra
mea şi mă sărută pe gât şi pe sâni şi pe faţă... mi-e atât de scârbă de el, mă
simt atât de neputincioasă şi de înspăimântată... Se ridică în şezut din nou şi
se dă mai în spate, până ajunge cu mâinile pe pulpele mele, unde se
termină fusta şi ridică cu palmele de ea până când ajunge deasupra
abdomenului. Încep să tremur din ce în ce mai tare şi lacrimile nu se mai
opresc, nu am putere asupra lor... sunt aproape nuda sub el iar inima mea
stă să îmi iasă din piept. Apucă cu două degete marginea de la chiloţi şi îi
trage în jos pe picioare până când ajunge la tălpi şi profit de ocazie şi îi dau
cu piciorul în faţă cât pot de tare. Cade pe spate, lovind podeaua cu putere
şi eu încep să mă zbat din nou dar fără nici un folos. Se ridică în picioare şi
privirea lui a devenit micidiala, îşi pune mâna la curea şi o scoate...
- Nu trebuia să faci asta... ţi-am spus să fi fată cuminte şi totul va fi bine,
acum o să suporţi consecinţele.
Sângele îi curge din nas, în jos pe buze şi pe gât şi se şterge cu mânica de la
cămaşa, intinzandul pe obraz. Pune cureaua în două şi mă loveşte peste
picioare... Usturimea este atât de puternică şi faptul că nu pot să ţip o face
şi mai greu de îndurat, dar nu apuc să mă focusez pe ea pentru că imediat
simt o altă lovitură puţin mai sus pe şold... şi încă una mai sus pe
abdomen... şi încă una... şi durerea devine atât de năucitoare încât am
pierdut numărul la loviturile care continua să ajungă fără oprire. Mă întorc
pe o parte cu bazinul să mă feresc dar nu reuşesc decât să simt loviturile şi
pe spate. Nu mai suport durerea, gâtul mă doare îngrozitor de la nevoia
disperată şi inutilă de a ţipa şi mă înec cu salivă proprie, din cauza plânsului.
Tot corpul pare spintecat, simt că mă arde peste tot şi muşchii mi-au
amorţit de durere. Nu cred că mai rezist fără să leşin şi gândul îmi zboară
instant la tata, mă simt din nou prizonieră în infernul ăla plin de suferinţă,
corpul meu retrăieşte iar şi iar toate acele senzaţii de durere halucinantă