Samuel, nu vreau să ajungă din nou la închisoare... o văd pe Sam şi pe Karla
că apar pe uşă, Sam vine către mine şi Karla încearcă să îl oprească pe
Bruce.
- Jessy... Doamne Dumnezeule! Ce ţi-a făcut animalul ăsta? Stai să te
dezleg...
Îmi desface căuşul de la gură apoi îmi dezleagă mâinile şi plânge atât de
tare încât simt cum se cutremură patul cu noi... Bruce se ridică şi vine lângă
mine, împingând-o pe Sam la o parte şi îl văd pe Samuel cum iese pe uşă,
ţinându-se de prag dar nu am putere să vorbesc.
- Jessica... Jessica... iubita mea... o Doamne Jessica, uită-te cum te-a redus
nenorocitul ăsta... eşti bine? Răspunde te rog... Sam! Cheamă poliţia! - Bruce... a fugit... Samuel a fugit!
- Bruce... te rog, lasă-l să plece, nu mă lasa...
Karla îmi trage fusta în jos şi îmi pune pe mine jacheta ei... Bruce plânge
incontrolabil şi se uită la mine cu o privire distrusă de durere, mă ia în braţe
şi mă sărută pe frunte şi aş vrea din tot sufletul să îl îmbrăţişez şi eu dar
mâinile mele sunt amorţite de la cât au stat legate, mă simt atât de obosită
şi de îndurerată, mă doare fiecare părticică posibilă din corp, capul mi se
învârte şi leşin.
Încerc să deschid ochii... văd printre pleoapele întredeschise dulapul meu...
a fost un coşmar, doar un coşmar... deschid ochii mai bine şi instantaneu
simt o durere teribilă în tot corpul... sunt întinsă în pat la mine, acoperită cu
o pătură până deasupra sânilor, cu mâinile pe dinafară. Mă uit la mâinile
mele... încheieturile sunt roşii... Bruce e aşezat pe un scaun lângă pat, sta cu
capul în palma mea şi îmi şopteşte numele printre sughiţuri... nu e un
coşmar! A fost adevărat! Încep să respir din ce în ce mai repede, ochii mi se
umplu de lacrimi şi Bruce îşi ridică capul, privindu-mă în ochi.
- Iubito, te-ai trezit! O Doamne Jessica, m-am speriat atât de tare, mi-a fost