imaginez că îi face rău la Bruce, doar gândul mă face să mă deprim şi să
intru în panică din nou. În seara asta se întoarce prietenul lui Bruce din
Japonia, Nick şi Bruce se duce să îl ia de la aeroport. L-am văzut foarte
entuziast să îşi revadă prietenul, adevărul e că în afară de Sam şi Karla, nu
prea mai vorbeşte cu nimeni. A rămas prea dezamăgit de vechile lui
prietenii şi nu vrea să se mai încreadă în niciunu. Sincer mă bucur că Nick se
întoarce, Bruce chiar ar avea nevoie de un prieten aproape, la fel cum eu
am nevoie de Sam. Ştiu că s-a schimbat enorm dar totuşi îmi dau seama că
îi lipsesc vechile ieşiri în oraş cu băieţii şi îl înţeleg, acum în sfârşit are ocazia
să se recreeze puţin, important e să nu intre în vreo belea iar. Dar sunt
sigură că acum e mult mai matur şi mai înţelept, deci nu ar trebui să fie nici
o problemă.
Cobor uşor scările şi mă duc să îmi fac cafea... mă pregătesc psihic pentru
criza pe care o să o facă Bruce, a dormit la mine de când am ajuns acasă şi
nu mă lasă nici la baie să mă duc singură. De mama am să mă preocup când
vin de la muncă, e plecată şi ea la muncă deci habar nu are ca azi vreau să
mă întorc la treabă.
Capitolul 10
- Neata, iubitule! A mai rămas cafea?
- Jessy... ce mama naibii faci în picioare la ora asta şi mai ales de ce eşti
îmbrăcată? Îţi aduceam eu cafeaua sus. - Domnule Black, vă rog frumos să vă calmaţi... eu azi mă duc la muncă şi nu
vreau să aud absolut nici o obiecţie, ne-am înţeles? Mă simt bine, durerea e
suportabilă şi mă simt în stare să muncesc, nu vreau să ne certăm, dar poţi
să spui orice, eu oricum mă duc. Aşa că te rog, lasă-mă să îmi beau cafeaua
şi dacă vrei să mă duci tu, bine, dacă nu am să chem un taxi. - Jessica, tu realizezi despre ce vorbim aici? Te-ai uitat în oglindă să vezi în
ce hal te-a redus animalul ăla? Şi mai presus de toate, cum poţi să crezi că
am să te las să mergi la muncă când este încă liber? Putem să ne certăm cât