consecinţele le voi plăti şi eu, nu doar tu. Şi şti destul de bine că eu fără tine
nu ştiu şi nu vreau să trăiesc. M-ai înţeles?
- Da, iubito, te-am înţeles perfect, pentru mine e exact la fel... nu îmi pot
imagina viaţa asta fără tine în ea. Ok... hai să te duc la muncă, dar promite-
mi că nu te mişti nicăieri de acolo până nu vin eu, bine? - Bine, domnule, cum ordonaţi dumneavoastră.
Mă urc în maşină şi de data asta nu îmi pun centura, mi-ar face mai mult
rău decât bine din cauza vânătăilor. Afară e o căldură infernală şi eu sunt
îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de în albastru deschis şi o bluziţă
vaporoasă cu mânica lungă, neagră cu buline albe. Mă simt puţin agitată şi
mă uit la fiecare persoană în parte de pe stradă, aşteptând parcă că din
moment în moment să îl zăresc pe Samuel. Imaginea lui diabolică îmi
rulează în faţa ochilor şi aş minţi dacă aş spune că nu mi-e frică de vreo
eventuală reîntâlnire cu el... dar măcar sunt puţin pregătită, am în geantă
un spray paralizant şi locaţia de la telefonul meu e în permanenţă
disponibilă pentru Bruce. Parchează şi vine să îmi deschidă uşa.
- Esti sigură că vrei să rămâi la muncă? Pot să rămân cu tine.
- Da sunt sigură şi nu, nu poţi să rămâi cu mine. Mai ai o oră şi trebuie să îl
aduci pe Nick de la aeroport. Pe mine mă găseşti aici, la ora 16.00 ok? - Urasc să te iubesc atât de mult, mă faci să fac lucruri cu care nu sunt
absolut de acord, cum ar fi să te las aici atâtea ore fără să fiu sigur că vei fi
bine. - Ador să mă iubeşti atât de mult şi înţelege odată că voi fi bine şi că nu sunt
singură. Acum du-te că întârzii. - Alo, alo... şi sărutul meu ce facem cu el? Vino aici...
Oare va înceta vreodată să îmi facă efectul ăsta un simplu sărut de al lui?
Sincer, sper că nu, e de ajuns un sărut şi reuşeşte să mă facă să uit de tot...