un hohot de râs pe sub mustăţi, doar băiatul cu şapca nu pare să dea
atenţie la discuţia de la masă, fiind prea concentrat asupra telefonului.
- "Scumpo", după cum poţi observa, cafelele scot aburi, deci încă sunt
fierbinţi, dar dacă totuşi insişti pot să îl chem pe manager şi să îi spui lui
care este problema, acum dacă nu vă supăraţi, am şi alte mese de servit. Iar
tu draga mea, ştie cimitirul că umbli dezgropata pe stradă? În secunda
următoare, un hohot nestăpânit de râs s-a pornit la masa lor de la băieţi,
chiar şi misteriosul cu şapca nu s-a putut abţine, lăsând să se întrevadă un
zâmbet care îţi taie respiraţia. M-am întors înainte ca ele să poată replica şi
m-am îndreptat înapoi spre tejghea, auzindule pe Barbie şi Morticia
înjurând şi bufnind în urma mea. - Jess, mai am vreo comada de luat sau de dus la masă?
- Nu Sam, deocamdată nimic.
- De ce ai privirea asta? S-a întâmplat ceva?
- Vechile glume proaste, stai liniştită, şti că nu prea mă ating pe mine
vorbele lor. Auzi, pot să te întreb ceva? - Fraierii de la masa din colţ au fost?
- Da dar nu te ambala, i-am pus la locul lor... lasă-i încolo... auzi, şti cumva
cine e băiatul ăla care stă cu ei la masă? Nu l-am mai văzut până acum pe
aici. - Care, ciocolatiul cu şapca? Da, îl ştiu din vedere, cred că stă la câteva case
distanţă de mine, dar sunt vreo şase luni de când nu l-am mai văzut prin
zonă. De ce? Cumva îţi place? - Sam ştergeţi zâmbetul ăla tâmp de pe faţă şi nu te mai prosti, eram doar
curioasă şi atât. - Nu încerca să mă minţi, te cunosc mai bine decât tine însuţi şi văd că îţi
cam sclipesc ochii, în plus nu te-am mai auzit să întrebi de vreun băiat, nici