- Grace, Grace Sullivan.
- Pe doamna Sullivan, ai să vezi! Ai încredere în tine, eşti un talent înnăscut.
Gata, am fugit la duş. Vin imediat.
În zece minute sunt şi spălată şi îmbrăcată. Astăzi am pe mine o pereche de
blugi (cred că e prima dată când îi îmbrac) şi trebuie să spun că nu stau aşa
rău pe mine cum mă aşteptam, un tricou mai larg alb cu un fluture negru pe
mijloc şi un hanorac de trening gri deschis. Părul într-o coadă de cal în
creştetul capului şi tenesii albi cu albastru.
Hotelul e pe 39th St., la câteva străzi de 46th St. de unde stau eu, aşa că cu
scuterul lui Sam ar trebui să ajungem destul de repede. Nu prea îmi place
mie cutiuţa asta de scuter a ei, dar măcar nu mergem pe jos. Ajungem acolo
la ora 11. Mai avem cam o jumătate de oră până vine doamna Sullivan, aşa
că comandăm două cafele şi ne punem la taclale. Ne-am aşezat la a doua
masă din bar, de lângă fereastra aşa putem vedea perfect hotelul de peste
drum. În scurt timp apare şi doamna Sullivan, este o femeie la vreo 40 de
ani, extrem de elegantă, poartă un costum bleu, o cămaşă de mătase albă,
pantofi crem, la fel ca poşeta. Părul îl are prins intru coc simplu, aşezat în
partea stângă, cu un machiaj simplu, care exprimă naturaleţe.
- Buna dimineaţa fetelor. Eu sunt Grace.
- Buna dimineaţa doamna Sullivan, eu sunt Samantha iar ea este prietena
mea cea mai bună Jessica. Încântată să vă cunosc. - Va rog, spuneţi-mi Grace. Deci, mama ta mi-a spus că ai un adevărat talent
la desenat şi m-a rugat să arunc o privire peste desenele tale. Le ai cu tine? - Da, staţi două secunde să scot mapa. Poftim.
Mă uit la Grace în timp ce răsfoieşte desenele şi pot să spun că are o privire
plăcut surprinsă în timp ce admira creaţiile lui Sam. Sam pe de altă parte
este încordată ca o bucată de lemn, mâinile îi tremura şi cred că mai are
puţin şi uită să mai respire din cauza emoţiilor.