- Ce??? Vorbeşti serios? Oh, mami, nu pot să cred! Sunt atât de fericită
pentru tine! - Da scumpa mea, nici mie nu îmi vine să cred, eram sigură că toată lumea
cauta personal mai tânăr, dar se pare că soarele răsare şi pe strada mea. - Mama, dar tu eşti tânără şi în plus ai experienţă ca şi contabilă, deci nu
văd de ce nu te-ar angaja cineva. - Mai este valabilă oferta de plimare în parc?
- Daaa, absolut, hai i-aţi geaca şi cheile şi hai să ne plimbăm.
O i-au pe mama la braţ şi mergem amândouă, cu paşi lejeri, vorbind să
făcând planuri de viitor. Îmi spune că imediat ce va lua primul salariu, mă va
înscrie la şcoala de şoferi, să îmi i-au permisul. Şi încet, încet vom strânge
câţiva bănuţi să îmi i-a şi o maşină. Danny are maşină, i-a rămas maşina lui
tata, un jeep chevrolet negru.
Ajungem în parc şi ne aşezăm pe o bancă liberă, admirând împreună
priveliştea, toţi acei copaci cu coroanele lor perfecte, iarba verde şi moale,
cupluri care stau pe jos, pe o păturica şi râd, sau se privesc de parcă în ochii
celuilalt văd întreaga lor lume, căţei care fug după mingi aruncate de
stăpâni, persoane cu căşti în urechi care aleargă şi noi care parcă acum
vedem şi simţim libertatea cu adevărat.
- Ce zici iubito, bem o cafea?
- Chiar aş bea una, mama. Mă duc peste drum să cumpăr două?
- Stai aici steluţa, mă duc eu. Vin imediat.
Scoate portofelul din geantă, se ridică şi traversează stradă la cafeteria de
peste drum. Între timp eu continui să admir frumuseţea unei zi de duminică
într-o zi de mai perfectă. Sună telefonul lui mama, l-a lăsat pe banca
împreună cu geanta. Mă gândesc că e Danny şi îl scot ca să îi răspund.
Ecranul afişează un număr dintr-o altă ţară, cred că Germania. Oh nu,