- Unu la mână, eu am vorbit liber şi nu văd de ce ar trebui să te mint, nu îmi
stă în caracter să linguşesc pe nimeni şi nu sunt genul de persoană căreia îi
e frică să nu cumva să îţi rănească sentimentele. Doi la mână, nu văd
absolut nimic în neregulă la tine, nu cred că există un prototip anume de
femeie cu un tot de kilograme sau înălţime sau mai ştiu eu ce. Trei la mână,
Morticia şi Barbie (îl aud cum râde când le rosteşte poreclele cu care le-am
botezat) nu sunt prietenele mele, Ben şi Tony sunt amici de ai mei să zic aşa
şi nu ştiam că vor veni cu "iubitele" după ei când mi-au spus că ne găsim la
bar.
Telefonul meu continua să sune, îl scot din buzunar şi văd că e Danny, nu
vreau să vorbesc nici măcar cu el în momentul ăsta, abia ce am reuşit să mă
liniştesc puţin. Mâine e o nouă zi în care să înfrunt realitatea, azi nu mai am
chef. Îi închid şi îi scriu repede un mesaj în care îi zic că sunt bine şi că îl sun
eu mai târziu.
- Un iubit gelos?
- Un frate îngrijorat. Am rămas plăcut surprinsă de răspunsul lui, la prima
vedere nu pare un băiat chiar atât de înţelept şi cred că m-am grăbit să îl
judec când l-am văzut la masă cu ceilalţi. Dar bine, încă nu e târziu să îşi
arate adevărata faţă, ne cunoaştem de mai bine de o oră aşa că cine ştie ce
caracter se ascunde în spatele chipului lui perfect. Ce dracu? Tocmai am
gândit că chipul lui e perfect. Cred că m-am lovit la cap când am leşinat, da
e drăguţ dar de ce am gândit perfect? Nu, nu, nu... stai cuminte în banca ta
Jessica, altfel ai să te frigi urât de tot. Dacă ai gândit că e perfect, gândeşte
şi cu cine ar putea ieşi el... sigur are destule de ales... iar tu mai mult ca
sigur nu faci parte din lista aia. - A, aha... scuze. Ce zici, mergem să facem o plimbare? Cred că am mai
rămas doar noi în parc la ora asta. - Sigur. Mi-ar prinde bine să mă mişc puţin.
Îmi întinde mâna şi mă juta să mă ridic de pe bancă. Mergem unul lângă