celălalt în linişte şi totuşi nu e o linişte stânjenitoare, ci pur şi simplu linişte.
De ce mă simt aşa bine în prezenţa lui? Poate pentru că nu încearcă să afle
mai mult decât sunt dispusă să îi zic sau e doar faptul că aveam nevoie de
cineva cu care să vorbesc, iar el s-a nimerit acolo la momentul potrivit?
- Si alergi în fiecare seară?
- Da, îmi place să mă menţin în formă şi pe deasupra alergatul îmi oferă
momentul acela de libertate şi linişte de care am nevoie. - Si tu, vi în fiecare zi aici?
- Da, aproape în fiecare zi, mai ales de când am început munca la Bakery.
Îmi place să vin seară să privesc stelele. - De când munceşti la cafenea?
- De vreo câteva luni, prietena mea cea mai bună Sam e acolo dinaintea
mea şi m-a ajutat să intru şi eu. - Roscata?
- Da. Cred că ar fi cazul să ne îndreptăm spre casă, e aproape miezul nopţii
şi oboseala mea psihică începe să îşi pună amprenta pe fizicul meu micuţ şi
firav. - Ha, ha, ha, cumva ai încercat să fi sarcastică? Foarte amuzant. Râd mai
târziu pentru că fizicul meu gigant şi indestructibil nu îmi permite acum. - Ha, ha, ha, nici ţie nu prea ţi-a ieşit.
- Mda, nu sunt nici cel mai comic, nici cel mai sarcastic de fel... de obicei
spun totul aşa cum îmi vine pe limbă, fără să gândesc prea mult înainte. - Misto, îmi plac persoanele sincere.
- Aha... deci mă placi?
- Ca persoană? Cred că da.