- Oooo, vezi... de asta te iubesc eu pe tine... eşti atât de modestă şi de
umilă. - Pai vezi că şti... unde mai găseşti tu altă aşa ca mine?
- Aaaa, sunt sigură că eşti unicata în lume. Slavă cerului, două ca tine ar fi
însemnat un tsunami. - O da, sunt frumoasă, sexy şi deşteaptă. Sunt Femeia Fantastică.
- Esti draga mea, bineînţeles că eşti. Ne bufneşte râsul pe amândouă şi
parcă ziua mea începe să se însenineze. Fata asta îmi face bine la sănătate. - A Sam, dă-mi şi mie o carte şi o păturică, până când intru la muncă, mă
gândeam să mă duc puţin prin parc şi să mă relaxez. - Ia şi tu de acolo de pe raft pe care o vrei şi vezi că pe scaunul ăla din colţul
camerei, ascunsă sub mormanul ăla imens de haine se afla rătăcită o
păturică verde. - Mersi.
Ajung cu ea la bar, îl salut pe Samuel şi îi cer o cafea şi două gogoşi pe care
să le i-au cu mine în parc. Samuel este cu vreo trei ani mai mare ca mine, 22
sau 23 cred că are... tatăl lui l-a ajutat să îşi deschidă cafeteria şi trebuie să
pun că se descurcă excelent, este mai mult un prieten decât un şef. E înalt şi
slăbuţ, cu părul cârlionţat, blond şi un chip copilăros pe care nu ai cum să
nu îl placi.
- Hei Samuel, fă şi mie tot la fel te rog.
Îi aud vocea în spatele meu şi îl văd lângă mine la tejghea în secunda
următoare.
- Buna Bruce, ţi le pregătesc imediat.
- Buna, Jess. Ce faci?