- Hei, Bruce... bine, mă duc să profit puţin de vremea asta prin parc.
Ce naiba am de sunt atât de emoţionată, ce e cu vocea asta piţigăiată care
îmi iese din gât? Jess revino naibii cu picioarele pe pământ, nu ai băut nimic
şi deja eşti beată?
- Poftim Jess... Bruce, cafelele sunt gata... Jess, mierea ţi-am pus-o în punga
cu gogoşi. - Ok, mersi Samuel, ne vedem mai târziu. Pa Sam, ne vedem după.
- Pa Bruce.
- Pa Jessica.
Intru în parc şi mă îndrept spre un copac imens, aşez pătura lângă trunchiul
lui, astfel încât să pot să stau rezemată cu spatele de el, îmi bag căştile în
urechi, deschid cartea..."La cinci paşi de tine" şi beau o gură de cafea.
Oooo, ce bună e. Ador cafeaua cu un pliculeţ de miere în ea. Tresar şi scap
cafeaua peste carte şi peste pătură, când Bruce se aşează din senin în faţa
mea.
- Ups, scuze... nu vroiam să te sperii... te-ai fript cu cafeaua?
- Ce naiba... nu, nu m-am fript doar i-am distrus cartea şi pătura lui Sam.De
unde ai apărut? M-ai speriat ca naiba. - Acum eu înţeleg că sunt mai închis la culoare, dar chiar să te sperii... chiar
aşa de urât sunt?
Mă bufneşte râsul când îi văd figură de fals încruntat şi ofensat, în timp ce
mă chinui să şterg paginile cărţii cu un şerveţel.
- Nu eşti urât, doar că eram concentrată pe citit şi cu căştile în urechi nu te-
am auzit venind. - Deci sunt frumos? Oooo, mulţumesc de compliment şi tu eşti foarte
frumoasă.