- Hmmm, narcisist sarcastic... periculoasă combinaţie.
- Narcisist... poate... sarcastic... de ce?
- "Şi tu eşti foarte frumoasă"... sarcasm.
- Nu era nici un sarcasm... dar totuşi nu mi-ai răspuns la întrebare. Sunt
frumos? - Pai dacă opţiunile sunt doar urât sau frumos... şi urât am spus deja că nu
eşti... da, eşti frumos. Narcisistule!
Îl bufenste râsul, un râs colorat şi plin de viaţă, care mă face şi pe mine să
zâmbesc involuntar, expresia feţei i se schimbă complet când râde, pare un
copil fericit, senin şi plin de viaţă şi trebuie să recunosc, chiar e frumos. Oh
drace, iar m-am gândit că e perfect, cred că am un mic scurtcircuit la creier,
ce naiba se întâmplă cu mine? Văd o luminiţă de alarmă aprinsă pe acolo pe
undeva, dar o ignor deocamdată...
- Si totuşi nici tu nu mi-ai răspuns la întrebare... de unde ai apărut?
- Am avut un interviu de muncă la un atelier de mecanic auto şi cum restul
zilei o am liberă, iar tu ai spus că vi aici, m-am gândit să te deranjez din nou. - Nu mă deranjezi, nu am nimic important de făcut pentru vreo două ore şi
jumătate până intru la muncă. Mecanic auto, zici? Îţi plac maşinile? - Sincer, mă pricep să le repar... maşinile sunt ca şi noi... trebuie să şti cum
să umbli la ele ca să le faci să funcţioneze. - Exista şi mecanici pentru aşa ceva... se numesc terapisti, psihologi sau
când eşti prea defect psihiatri. În care categorie te încadrezi? - Undeva între primul şi al doilea, cred. Tu?
- Cred ca al doilea şi al treilea.
- Nu ştiu de ce dar nu reuşesc să mi te imaginez în cămaşa de forţă. Te văd