mai degrabă ca pe cineva care ar reuşi să îi scoată din cămaşa de forţă pe
cei care au ajuns acolo, pe cineva care ar reuşi să repare şi cel mai defect
dintre oameni.
- Oooo, eşti mult prea departe de adevăr, asta ar însemna că mai întâi să
reuşesc să mă repar pe mine, ceea ce este sută la sută imposibil. Văd ochii
lui cum se fixează pe buzele mele, mă priveşte cu o intensitate care îmi
provoacă fiori în stomac, încerc să îmi feresc privirea şi să mă uit în altă
parte, dar ochii lui mă atrag ca un magnet. Am fost şase luni cu Matt, dar nu
cred că a avut vreodată efectul ăsta asupra mea, ceea mă face să mă
îngrijorez teribil, pentru că eu chiar credeam că eram îndrăgostită de el. Şi
apoi mi-am jurat că nu mai vreau niciodată un iubit. Dar asta era înainte să
moară tata... oare chiar aş putea să încerc di nou? În cel mai rău caz aş
putea să mă aleg cu o inimă frântă în loc de oase rupte. Dar la ce dracu mă
gândesc eu aici? Asta ar însemna că el să mă placă, ceea ce iese din
discuţie... nu sunt eu atât de "plăcută" la vedere. - Jessica... pot să te întreb ceva? Nu mi-o lua în nume de rău, ştiu că nu ne
cunoaştem încă şi de obicei sunt genul de persoană care acţionează înainte
să întrebe, dar cu tine nu e aşa. Nu ştiu de ce.
Au, ce vrea să mă întrebe? Oare şi-a dat seama că sunt mult prea defecta ca
să fim prieteni... sau e ceva de greutatea mea? Ei na, o vorbă aiurea în plus,
una în minus ce diferenţă poate să facă? Doar că am impresia că m-ar durea
puţin dacă ar veni de la el... nu ştiu de ce, cu ceilalţi sunt obişnuită şi cu
jigniri, şi cu glume proaste şi sincer pe o ureche intra şi pe cealaltă iese...
dar mi-e cam teamă să le aud de la el. Hai Jess, curaj... asta este... şti că tot
ce e frumos are şi un final.
- Spune-mi, poţi să mă întrebi ce vrei.
- Pot să te sărut?
Black ouţ total, creierul meu s-a oprit, nu mai funcţionează nici un neuron.
Nu ştiu ce anume m-a întrebat dar tâmpenia mea de creier a înţeles dacă