nevoie disperată de încă un sărut că cel de mai devreme.
Mă trage de mână înspre el şi mă opresc lipită de pieptul lui, cu o mână de
a lui pe spate şi una pe ceafă, iar eu mă ţin cu ambele mâini de corpul lui, în
dreptul coastelor şi ne pornim din nou într-un sărut înfocat, poate chiar mai
furtunos decât cel de prima dată şi simt cum fiecare părticică din corpul
meu este străpunsă de ace minuscule, ca un şoc electric de mică intensitate
care îmi străbate trupul. Mâinile lui sunt atât de puternice, mă ţin atât de
strâns de parcă i-ar fi frică că aş putea fugi, dar unde să fug? Unde aş mai
putea trăi momente atât de intense şi electrizante decât aici şi acum, lângă
el.
Se pune rezemat cu spatele de copac, cu picioarele depărtate, mă trage cu
spatele la pieptul lui şi îşi pune bărbia pe capul meu, cu mâinile care mă
îmbrăţişează, aşezate pe stomacul meu, în care se dă o petrecere nebună
între fluturi, gândaci şi ce alte creaturi or mai fi dansând pe acolo.
Rămânem aşa aşezaţi, fără să vorbim şi mi-aş dori să rămân aici pentru
totdeauna. Pierd noţiunea timpului în braţele lui puternice când dintr-o
dată mă loveşte realitatea.
- Cat e ceasul? Trebuie să ajung la muncă.
- 15:55. La cât intri?
- O drace, peste cinci minute, îi răspund în timp ce mă ridic şi încep să
strâng pătură şi cartea de pe jos, într-o viteză nebună. Aud telefonul lui că
sună şi îl văd cu telefonul meu în cealaltă mână, în timp ce îl apelează pe al
lui ca să îi rămână numărul meu. - Poftim, mi-am făcut treaba cu el. Nu uita să salvezi numărul.
- "Îmi dai şi mie numărul tău?"..."Da, sigur, scrie", îl i-au la mişto în timp ce
îmi bag telefonul în buzunarul de la hanorac. - Ai văzut... te-am scutit de zece secunde de vorbit inutile. Cu plăcere.