- Dar acolo nu mai era vorba despre tine, era vorba de viaţa unui copil
nevinovat... Vocea mi se ridică din ce în ce mai tare, nu cred că înţelege ce
anume încerc să îi explic. - Ai lăsat să fiu chinuită şi bătută şi înjurata şi batjocorita atâţia ani la rând,
când ştiai prea bine că nu aveam nici o vină. Cum ai putut să mă laşi să
trăiesc o viaţă în minciună? Nu îţi era milă de mine când mă vedeai cu
ochiul vânat, cu nasul spart, cu buza spartă, cu capul spart, cu zeci de
vânătăi pe tot corpul ştiind că toate erau din cauza ta? Da, poate că oricum
ar fi devenit un om violent, răutatea o avea în sânge, dar poate că m-ar fi
iubit şi pe mine dacă eram copilul lui, poate că aş fi dus o viaţă mai
normală, nu plină de frică şi teamă când îl auzeam că intră pe uşă. Tu mi-ai
luat dreptul la iubire, în momentul în care ai decis să rămâi lângă el, mai
ales după ce ai văzut că toată frustrarea lui se revărsa asupra mea. Nu te
urăsc mamă, dar în momentul ăsta îmi este foarte greu să mă gândesc la
iertare. Tu nu cred că reuşeşti să înţelegi puterea adevărului. Şti de ce era
atât de important adevărul? Pentru că în modul ăsta aş fi avut un punct de
plecare, aş fi ştiut cine sunt şi de ce sunt aşa, dar în momentul în care tu m-
ai minţit, mi-ai creat o falsă realitate, o realitate care nu era a mea, iar
acum când adevărul a ieşit la iveală, eu nu mai ştiu cine sunt. Tata mi-a
distrus viaţa, dar tu i-ai dat motivul şi i-ai permis să o facă. - Jessica, te înţeleg perfect, nu uita ca aceleaşi lucruri le-am îndurat şi eu
alături de tine, dacă nu rămâneam însărcinată cu tine, poate că lucrurile ar
fi decurs altfel şi aş fi reuşit să fug cu Danny.
Lacrimile îmi inundă ochii, mâinile îmi tremură şi capul mă doare îngrozitor.
Nu pot să cred că a spus asta... nu pot să cred că mă învinovăţeşte pe
mine... nu poate fi adevărat, care e vina mea? Că m-am născut? Nu eu am
ales să mă nasc, nu eu am ales să trăiesc în infern, ea a ales totul pentru
mine şi eu m-am conformat. Au fost nenumărate dăţile în care am vrut să
fug de acasă şi să scap de el, dar îmi era milă de mama, ştiam că ea va
rămâne acolo în continuare şi nu puteam să suport gândul de a o lăsa